„Ce este dragostea?“ rămâne una dintre cele mai căutate întrebări pe Google, potrivit companiei. Totuşi, care ar fi adevăratul răspuns la întrebarea care preocupă cei mai mulţi utilizatori de internet din întreaga lume? Fie că ai tastat sau nu, în motorul de căutare, aceste cuvinte, cu siguranţă te-au pus pe gânduri, cel puţin o singură dată în viaţă.
Nici măcar oamenii de ştiinţă nu au fost ocoliţi de curiozitate, ca să nu mai vorbim despre scriitori şi artişti, în general, care se întreabă în fiecare zi „ce este dragostea”, pornindu-şi motoraşul creativ al gândirii într-o direcţie romantică. Este incontestabil că şi psihologii şi-au tot exprimat viziunea asupra sentimentului dragostei, ce-i drept, într-un fel ceva mai raţional. Cercetătorii nu au ajuns încă, la un consens şi preconizăm că nici nu vor ajunge, atât timp cât vor fi surprinşi de dragoste, sub toate formele ei, atipice şi contradictorii.
Una dintre cele mai interesante abordări este cea ştiinţifică. Biologic, dragostea este o condiţie neurologică care se aseamănă cu foamea şi cu setea, doar că nu se astâmpără aşa uşor, se întinde pe o perioadă mai lungă de timp, scrie fizicianul Jim Al-Khalili pentru "The Guardian". Se vorbeşte despre dragoste ca fiind „oarbă” sau „necondiţionată”, în sensul în care nu o putem controla. Dar asta nu este surprinzător deloc, spune acelaşi fizician, din moment ce dragostea este chimie, cel puţin cea „adevărată”, care implică o eliberare considerabilă de testosteron şi estrogen, în timp ce ataşamentul veritabil ne face creierul să transmită în organism ceva mai multe chimicale decât de obicei: feromoni, dopamină, serotonină şi oxitocină. Astfel, dragostea devine o reală unealtă de supravieţuire, un mecanism care ne ajută să ne implicăm în relaţii de lungă durată, oferind protecţie şi de siguranţă.
