Agapia, colţ de rai

Agapia, colţ de rai
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

"De treci codrii de aramă de departe vezi albind/ Şi-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint/ Acolo, lângă izvoară iarba pare de omăt/ Flori albastre tremur ude în văzduhul tămâiet/ Pare-că şi trunchii vecinici poartă suflete sub coajă/ Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă”.

Aţi recunoscut, desigur, versurile lui Mihai Eminescu din “Călin, file de poveste”. Dacă vreţi să vedeţi cu ochii dumneavoastră priveliştile dumnezeiesc de frumoase care l-au inspirat pe marele poet şi manuscrisul pe care Eminescu însuşi a încondeiat versurile acestea, atunci veniţi la Mănăstirea Agapia (Vezi VIDEO).

Pe ritmuri de Baladă

Albă, imaculată, înconjurată de cazemata codrilor verzi seculari, cu pârul de munte susurând liniştit la poale, Agapia e un fel de rezidenţă de vacanţă a lui Dumnezeu. Timpul se măsoară în acordurile „Baladei” lui Ciprian Porumbescu ce se aud din orologiul Mănăstirii la fiecare „fix”. În rest, liniştea curată e tulburată dimineaţa şi seara de sunetul de lemn al toacei, de dangătul metalic clopotului care cheamă maicile la rugăciune sau de ţipătul vreunei păsări mari de pradă ce scrutează cu zborul ei înălţimile.

Nicăieri n-o să găsiţi flori mai frumoase decât la cerdacul chiliilor. Cinci lei, atât costă intrarea în mănăstire şi în muzeu. Sfântul locaş are o bogată colecţie muzeală, cuprinzând Evanghelii, icoane, manuscrise, veşminte, tapiserii cu valoare artistică şi istorică dar şi „ciornele”, schiţele picturilor lui Nicolae Grigorescu.

Interiorul bisericii a fost pictat de Nicolae Grigorescu pe când avea doar 18 ani. Sfinţii par vii şi chiar vă urmăresc cu privirea din locaşurile lor. Proorocul Daniel este chiar autoportretul tânărului artist care s-a inspirat în ilustrarea sfinţilor din opera marilor renascentişti.

În cupola naosului este pictat Iisus Pancocrator, tronând pe un curcubeu, care ne pune în valoare tricolorul.

Acasă la Vlahuţă

Ieşiţi din Mănăstire şi urcaţi o potecă de piatră până la Casa Memorială a lui Alexandru Vlahuţă. De îndată ce veţi trece pragul pătrundeţi în lumea molcomă şi frumoasă a scriitorului.

Nu vă pot descrie atmosfera pe care o creează scrisorile, cărţile, obiectele care au aparţinut familiei Vlahuţă. Dar înainte de a pleca, nu uitaţi să luaţi cu dumneavoastră o copie din scrisoarea pe care Vlahuţă i-a scris-o fiicei sale la vârsta de 17 ani.

Vă dezvăluim doar câteva rânduri: „Să nu faci nici o faptă, a cărei amintire te-ar putea face vreodată să roşeşti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici mulţumire deplină, ca o conştiinţă curată”.

Agapia Veche

Dacă n-aveţi o condiţie fizică bună şi plămâni zdraveni, o să vă cam iasă la propriu sufletul urcând poteca de munte până la Agapia Veche. Nu vă luaţi după indicatorul care vă promite că nu sunt decât 1,5 kilometri că o să vă păcăliţi. Dar priveliştea Agapiei din Deal merită truda drumului.

Văratec

Aveţi picioare bune? Încălţăminte comodă şi dorinţă de a vedea un loc nespus de frumos? Atunci parcurgeţi pe jos cei şapte kilometri care leagă Agapia de Văratic.

Mănăstirea, ridicată într-o mică depresiune la poalele munţilor, poate fi vizitată, cu muzeu cu tot, la preţul de patru lei de persoană. "Natura a tiparit aici o dulce şi primavaratică sărutare pe sânul munţilor", aşa o descrie Calistrat Hogaş.

În bisericuţa din partea de nord a mănăstirii îşi doarme somnul de veci poeta Veronica Micle. Îngerul îi plânge la cap de pe crucea albă de marmură în care stau săpate versurile “Şi pulbere, ţărână din tine se alege/ Căci asta e a lumii nestrămutată lege”. 

La un kilometru nord de Mănăstirea Văratec se găsesc două rezervaţii naturale superbe: "Codrii de aramă" - o pădure de goruni seculari - şi "Pădurea de argint", o pădure de mesteceni de 200 de ani din versurile lui Eminescu.

Citit 1360 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.