despre-nceput s-au scris atâtea/ la fel ca şi despre sfârşit
că se putea să nu mai vină/ îns-amândouă au venit
şi sunt continuu în stare/ sunt compatibile şi demne
de rostul lor în necuprinsul/ plin cu nimicuri şi cu semne
şi vin mereu cu nepăsare/ n-aceeaşi clipă (in)validă
pure şi simple şi concrete/ cu gust de miere şi-aguridă
abstracte-n sens şi-nfăţişare/ cu gust de „tot” şi de „netot”
croite dup-aceeaşi mască/ şi dup-acelaşi calapod
vin şi se-ntrec unul pe altul/ în mai puţin ori în mai mult
şi nu ştiu cui să dau crezare/ nu ştiu pe care să ascult
care îmi spune adevărul/ şi care totdeauna minte
care mă lasă fără apă/ fără mâncare şi cuvinte
eu nu ştiu care îmi dă viaţă/ eu nu ştiu care îmi dă moarte
dar onorez concret abstractul/ ispititor ca pâinea caldă
şi onorez abstract concretul/ care împarte şi desparte
„tot” de „netot” fără-durare/ şi partea asta de cealaltă
