Să luăm aminte Acum,
cât mai avem în Suflet oleacă de Iubire,
cât ne mai putem uimi de-o Ploaie şi de-un Curcubeu:
hai să dăm Pământului o altă Strălucire
şi să-l uităm în mijlocul Singurătăţii,
adică unde l-a lăsat Dumnezeu,
fiindcă n-a fost vreodată şi n-o să fie al tău ori al meu!
Să luam aminte Acum,
cât mai suntem pe Linia dintre Răsărit şi Apus,
cât mai putem scoate o Lacrămă dintr-o Piatră Seacă:
hai să rugăm Renaşterea lui I... (de)... Sus
şi să-l urmăm în mijlocul Învăţăturii Sale,
adică unde ne-a lăsat Dumnezeu
şi unde ni l-a trimis pentru Mântuire şi Viaţă întreagă!
