Aveţi răbdare, gata, faceţi loc.../ ajunge pentru toţi, e foarte mare, e multă, lungă, naltă, e oricum/ şi-oricând vrea şi aşteaptă fiecare! N-o mai strigaţi şi nu vă năpustiţi…/ea-i (ne)norocul tuturor, ea poate da (gratis, cu-mprumut, fără regret)/ săruturi şi nădejdi (ne)meritate! Vă rog, nu râdeţi, n-are nici un rost,/ nu mâzgăliţi prezenţa ei absentă, fiindcă ceasu-i sună negreşit/ şi nu rămâne-n urmă, repetentă! Da...niciodată nu s-a pomenit/ să fi ...

Merg aproape absent şi aproape încet pe strada Frunzei, la deal. În sus, adică. În sensul banal şi sâcâitor al liniei de tramvai conducător spre nordul Galaţilor de sud. Merg şi aştept să se întâmple ceva, altceva în afară de infernul provocat de-alde ciocan, ferăstrău, găuritor, tăietor, dărâmător, îngerivor. Depăşesc victorios Alimentara doamnei Iulia şi trec pe lângă metalul respingător şi rece al gardului care apără spaţiul verde, cică. Vorba ziaristei Anc ...

Cinci ore şi cincisprezece minute am stat la colţul şcolii, dar zadarnic! Amanta de la frizerie nu a venit! Nici măcar nu mi-a scris cu cretă un amărât de „Adio, Casanova” pe stâlpul de iluminat publicul, înfipt chiar în locul cu pricina! Nici măcar nu m-a apelat prin telefon, să-mi spună că aştept aiurea, că m-am lins pe bot, că mi-am dat foc la valiză, că m-a tras pe dreapta, că o doare la bască şi la nu mai ştiu ce o doare de scrisorile mele ermetice, abuzive, hăr� ...

Văd cum se suie volbura pe gard,/ ca o femeie albă pe o scară, până la cer şi dincolo de cer.../ şi jură că aici nu mai coboară!...   Şi o aud: nu vreau să mai aud/ nici un cuvânt al nimănui, vreodată... un om ca tine, ieri, când înfloream,/ a spus urât şi m-a scuipat pe toată! Şi l-am rugat frumos: te rog frumos,/ ai milă, nu mă smulge din cărare, aici a vrut sămânţa mea să fiu/ fir târâtor şi biată întâmplare! Şi l-am rugat încet şi drăgăstos:/ vreau să ...

Nu pot veni, astăzi mă duc la doamna Mâine, plec mai devreme, că-i târziu...şi vreau s-ajung la timp, fiindcă am visat că face pâine încă de ieri...la revedere, drumu-i lung!   E foarte lung...şi-am auzit că niciodată, încă de azi, acolo, nimeni n-a ajuns... am întrebat...ştiu, pentru mine stă la poartă, cu ne/răbdare şi cu pâine, drept răspuns!   E cam târziu...însă târziul nu mă teme, am leac de vremea şi de timpul dumnealui... chiar dacă moartea se trezeşte-n ...

Dragă amantă, recunosc, nu ţi-am mai scris de când m-ai prins cu amanta de la contabilitate. E mult de atunci. În speranţa că mă vei ierta, îndrăznesc să-ţi scriu două. Prima-i un fel de invitaţie directă. A doua-i un fel de supărare universală. Dacă mă ierţi, promit că am să fiu cel mai fidel din lumea asta. Iată cum sună şi cum arată prima scrisoare! Să bem o cafea împreună, sub teiul cu vârf până la lună, sub liniştea salelor crengi cu păsări şi calde şi ...

Încă dintru-nceputul cestei misive (nu cumva să mă crezi necioplit cum stâlpul infamiei din mijlocul satului tău cu oameni drepţi, cinstiţi, harnici şi filantropi) pot pentru ca să-mi cer iertare şi să prezint scuze fiindcă nu ţi-am mai trimis de mult o scrisoare gata deschisă, gata citită, gata analizată! Tu ştii, desigur, care-i rostul scrisorilor deschise în societatea noastră, mai ales a ta! Scrisorile deschise participă victorios la ameliorarea raselor de animale şi la ...

O, zei!... ce minunată Vişin(ic)ă!... (!plus două zeci şi patru de carate!)... mă uit la ea, m-apucă treişpe-paişpe şi cinşpe-şaişpe gânduri preacurate!... Şi-un fel de dor candid, fără sfârşire, şi-o viaţă defensivă, fără moarte... şi stau la geam, şi-o chem la poezie, dar ea nu vine... şi mănânc muşcate!... Dar e frumos!... nu poate să nu fie!... în preajma sa, toţi mor de admirare, toţi zic şi scriu în gând: jos pălăria!... şi-şi pun de vis! şi de ...

M-am dus la toamnă şi am stat frumos şi-ncet, cum stă un mire c-o mireasă... am înţeles că nu mai vrea nimic, vrea să uităm şi să plecăm acasă! Vrea să uităm tot ce a fost urât, vrea să lăsăm (în urmă şi departe) tot ce-a fost fals şi viaţă de-mprumut şi ne-a ţinut îndepărtaţi de moarte! Sigur că da... îns-am rugat-o blând să aşteptăm, că vii şi tu, iubire...!... Toamna s-a pus cu tâmpla pe genunchi şi suspina despre despodobire! Ce pot să fac? hai, s ...

Sigur că da! N-am cum să te uit! După câte mi-ai făcut, n-am voie să te scap din re/vedere! Am avut mare noroc, totuşi, că am reuşit să mă smulg din ghearele şi din mrejele tale devastatoare! Că, altfel, cine ştie în ce hal ajungeam! Vreau să cred că am ieşit aproape teafăr din încurcătura cu tine, că voi încerca să-mi aşez „faţada” la locul ei, voi declara/deschide recurs la indiferenţa ta, ca să nu-i spun nesimţire! Nişte în/juraţi părtinitori au considerat ...