Vreme bună?... Nici o vreme parcă n-a mai fost ca asta:
lumea ţine substantive la borcan, la şpec, la dos...
gem cămările de gemuri, atmosfera stă ca proasta,
iar prosperitatea ţării sforăie foarte frumos!
De atâta-ndestulare, omul fluieră şi râde,
pune cosmos în bidoane, pune cursă la venit,
dă cu şapca-n modestie, dă ciubuc lui nenea gâde
căci e cererea prea mare... şi oferta s-a rărit!
Trec adulţii fără ţintă... trec şcolarii fără milă:
vor să-nveţe tot o dată, brusc, modern, alternativ,
cum conjugă unii verbul „a sări”-n trecut, în silă...
şi cum naiba se declină un ministru emotiv!
Oamenii de la catedră stau în banca lor. Desigur,
nu pot întrerupe cercul, alfa, beta, raza-n zare...!...
Eu - ion fără valenţă şi păscut de zimbru - picur
tocmai-n centru două vorbe cu amar: „noli turbare”!
Vreme bună?... Nici o vreme parcă n-a mai fost ca asta:
nişte alde Policrate scot (pe nasuri şi pe guri)
pilde seci, zvârle inele, îşi sacrifică nevasta
pentru atmosfera ţării mirosind a murături!
Dar habar nu au că „zeul” vede totul şi ne/totul,
le va prinde fofârlica şi îi va scurta de cap,
căi e gol-goluţ, sărmanul...şi de aia pune botul
lacom pe „circulos meos”, pe ciozvârta celui slab!
Dăm din colţ în colţ cu bâza şi cu sufletul prin tindă,
ni se zbate nonşalanţa, cipul şi coliva-n piept...!...
Nişte alde râmă-n slavă lasă codrul fără ghindă,
se ascund în geometrie... să ascută unghiul drept!
Hai la murături, fârtate... nu mai ţine cu oferta...
se păzeşte cu măciuca... se anunţă sec năprasnic...
ia acum, ia cu tandreţe, pune deştul pe „omerta”!...
Eu îmi iau ţara cu mine şi mă duc la dracu-n praznic!
