Negreşit, a existat totdeauna posibilitatea să fiu (şi eu) regele păcălit de regina Şeherezada, adică de femeia aceasta din bar, care, iată, surâzătoare şi eratoformă, stă cu minte şi uitată lângă mine, picior peste picior peste picior...cuvânt peste cuvânt peste cuvânt...deşi nu mi-o pot imagina decât lebădând, semiramidând, şeherezadând! nu mi-o pot aşterne în chipuire decât ca pe o făptură în levitaţie, ca pe o libelulă ale cărei aripi umblă o mie şi una ...

Sigur că da! încep să aud textul! şi mi-l repetă! şi mă trezesc! şi ies din reverie! ies din transfigurare! şi intru direct în realitate! în realitatea cu hărmălaie afumată, cu cheflii uitaţi de soartă, de familie, de partid şi de stat! cu cheflii ieftini şi mărunţi, dar şi cu în/setaţi profesionişti şi scumpi şi im/portanţi! cu scăpătaţi şi căpătaţi miluiţi ori fugăriţi de biserici! cu neteziţi de sărăcie, cu hăituiţi de foame, cu alcătuiri dărâmate ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” MAMĂ,mai bine mă făceai fântână,să aibă unde veni îndrăgostiţii şi însetaţii şi ulcioarele,mână de mână,unde să-şi facă vrăbiile cuiburi şi să cânte când vine o fatădupă oleacă de apă cu lună plină şi uitatăîn ochiul adânc şi la fel de înaltca plânsul din ochii matale,care au umplut izvoarele din deal şi din vale !!! MAMĂ,iartă-mă că nu m-ai făcut fântânăşi m-ai făcut poet şi nu-mi d ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Motto: "şi mai cred că se mai poate/ cu iubita-n ochiul stâng            să mă satur de păcate/ şi să plâng, să plâng, să plâng"                                                                  (Iolanda Cremene) (!) eşti frumoasă numai lângă mine,pururea flutură violetă –încă mai am o mare de cerneală/ şi un munte de cretă,să-mi scri ...

A dracului de splendidă şi de zvârlugă mai umblă femeia aceasta prin spatele barului, printre nouri de fum şi printre chercheliţi gălăgioşi! A naibii de mândră şi de acidulată şi de sprintenă mai circulă femeia aceasta prin aorta şi prin carotida în/chipuirilor mele! Stană de cremene în faţa barului, uit să-mi comand esenţa de tămâie...şi mă holbez lung şi mult la scăfârlia ei asemănătoare cu o crescătorie de bucle şi de cârlionţi! Când se mişcă pe lângă ...

Cum spuneam, Neculai Petrache, mecanic de cultură şi artă pe strada Frunzei, se însoară. Casă are, copii are, câini are, drujbe are, prieteni are, suflet are cât cuprinde. Numai nevastă n-are...şi numai duşmani nu (prea) are, dar sigur îşi face rost după nunta care se anunţă a fi una de tip mamut şi transmisă la televizorul poporului de partid. Frumoasa Nicoleta şi narcisistul Florică, figuri notorii şi proeminente în zona cu cele mai multe pompe funebre pe cap de pieton, v ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Motto:  ”se surpă dorul...marginile lumii –  menghine reci – s-apropie de mine:  iar vine toamna, iarăşi mor salcâmii,  dar panta rhei tot panta rhei rămâne"                                                         (Iolanda Cremene)   (!) doi ochi după geamul cu gânduri/ există, există, există şi plâng şi se uită la mine:/ mireasă frumoasă şi tristă ( ...

Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou” (!) dacă "acum" va fi tocmai atunci/ când răsfoiesc o carte cu porunci,dacă "atunci" tocmai a fost acum/ când sunt vasal desenelor de fum –rămân pe cale, rătăcesc şi zic:/ sunt cel ce sunt, adică sunt nimic (!) (!) și dacă poţi şi vrei să vii să vezi/ cum desenez cuvinte pe zăpezi,şi dacă vii şi vrei să poţi citi/ cum chiar nu ştiu "a fi sau a nu fi" –vino acum, cât încă este ger/ şi scrisul încă nu s-a ...

Cică se însoară mecanicul Neculai. Cică se însoară de tot. Cu acte, nu aşa, de sanchi. Cică vrea şi el să intre în rândul oamenilor serioşi, nu cum erau armatele neregulate ale Moldovei din vremea lui domnul Fani cel Mare şi Sfânt. Şi mai cică, la recomandarea înaltului stolnic amic de peste strada Frunzei, nea Costică, domnul Neculai şi-a comandat costum din stofă ţesută la războiul manual (ziua) şi semiautomat (noaptea) al doamnei Flori (cu i grec şi cu accentul pe i) ...

În vara anului ăsta, mai mult ca în foarte mulţi ani, grâul s-a făcut foarte înalt şi foarte mare în spic şi în bob. A dat Domnul să fie şi pâine şi paie. A plouat, adică. Aşa zicem şi credem noi: că Cel de Sus organizează şi dirijează ploile! şi tot El, de multe ori, se face că plouă! şi, bineînţeles, tot rezistentul şi bătrânul Tată, dacă vrea, ne frige o secetă corespunzătoare sufletelor noastre din ce în ce mai pietroase, de mâncăm troscot şi căpriţă ...