Sigur că da! Are dreptate poetul Măzăriche! Nu-l aplaudăm! Ne gândim la cei pe care-i „vizează”! Ca şi cum trebuie cât mai urgent să vedem şi să auzim cine sunt aceşti „încondeiaţi”, moş Mutelcă deschide Carlo M. Cipolla şi ceteşte cu timbru grav, sacadat: „Un imbecil este o persoană care cauzează pierderi unui alt individ sau grup de indivizi, fără a câştiga nimic în schimb, uneori chiar el suferind pierderi de pe urma acţiunilor sale”! Marcel Măzăriche � ...

Dinspre aval - cu alură cazonă şi păşire sacadată - îl vedem pe mai vechiul şi grozavul nostru prieten, poetul Marcel Măzăriche, apropiindu-se cu siguranţa omului instruit, care vrea să (ne) spună ceva, care ştie ce vrea să (ne) spună şi care niciodată nu ne-a înşelat aşteptările! Se apropie, se dă jos din aerul rigid şi în ton cu Viitorul bietului oraş, ne salută ceremonios/amical, duce telefonul la urechea stângă... şi comandă un taximetru! Parcă teleghidaţi, d ...

Din colecția „Cele mai triste poezii rămase tablou” (!) singură pe deal, abia mai suflă - don Quijote-i foarte ostenit -nimenea nu-i zice bună ziua, ca şi cum pe nimeni n-a iubit (!)(!) stă, aşteaptă şi se uită-n zare, plină de tristeţe şi de frig,nimenea nu-i zvârle nici o vorbă, nimeni nu mai macină nimic (!)(!) trece câte unul, câte altul - nici măcar un ochi nu dă spre ea,nici măcar nu-i zice: bună seara, blândă şi uitată, moara mea (!)(!) nici măcar nu-i zic ...

Şi iacătă ce vedem că scrie moş Mutelcă pe Tabla Memoriei sale, parcă direct din Memoria Tablei izvorând aceste câteva simple cuvinte: „şi creşte Trecutul, şi creşte!/ vedem Viitorul scăzând!/ poeţii încap într-o Clipă.../ şi-s singuri, şi mor pe Cuvânt!// şi creşte Uitarea, şi creşte/ la umbra dormirilor noastre/ departe de Litera celor/ plecaţi printre Stele sihastre!// şi creşte Misterul, şi creşte/ mai mult decât poate cuprinde/ Secunda cu Suflete nalte,/ cu ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Motto: ”se surpă dorul - marginile lumii (menghine reci) s-apropie de mine - iar vine toamna, iarăși mor salcâmii, dar panta rhei tot panta rhei rămâne”                                                                                       (Iolanda Cremene) (!) simt inima morţii cum bate alături de inima mea, şi-aud căprioara cum fuge spr ...

Da...ciocănesc uşa! Neaşteptat de repede, uşa este descuiată şi deschisă! Ce văd şi ce aud reprezintă dimensiunile unui „show” dantesc! Totul huruie de manele! Totu-i năclăit în fum de ţigară, de carne prăjită-n exces, aburi de alcool ieftin şi mult! Trei haidamaci şi-o balabustă se apropie de jurul meu imediat! Părul mi se-ndeseşte brusc şi mi se face din aia...punct ro! Toţi duhnesc apoplectic! Toţi au suprafeţele buhăite de băutură şi „mulţumire”, de „ ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) vioara cântă singură când tace/ violonistul... iată-l cum aducedeparte(le) încoace, mai încoace,/ cu ochii duşi, amirosind a cruce,aproape, mai aproape, până-nchide/ pleoapele şi porţile... şi pânăcând ultima secundă-l mai îngână/ din marile celeste carotide,din marile aorte siderale,/ prin care vlaga lui şi a vioareia curs şi a hrănit al, a, ai, ale,/ mi, re, la, sol... şi CHEIE fiecare-i (?!)(!) vioara câ ...

Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou” Motto: „se aglomerează lacrimi/ între cer şi infinit,/             orbul mângâie distanţa/ de la pâine la cuţit”                                                    (Iolanda Cremene) (!) năprasnică, frumoasă - ce linişte grozavă s-apropie de unde sunt gata să ajung! - o văd ca pe-o salvare, o simt ca pe-o garoafă - Una şi Unu-ntruna: o Lungă şi un Lung (!) ...

Sigur că da! BARBARIA funcţionează ireproşabil, în numele şi în prenumele şi în „satisfacţia” tuturor imbecililor ucigători de Sănătate! Senzaţia de Groază se accelerează şi parcă vrea să nu se mai termine! 2023 întârzie! Are dreptate să se lase aşteptat! La ce să se grăbească? Ce să vadă şi să audă-n astă monstruozitate şi-n astă desfăşurare a stupidităţii?... Sigur că da! Trebuie să fii controlat în mod foarte „serios” de Morbul Nesimţirii, de ...

Cum scriam în rubrica/ziarul de vineri... suntem în apartamentul lui Ion Mutelcă, pe Scara Oschi, la etajul 3: subsemnatul, Costică Prăpăd şi Vasile Cherpedin! Dar şi un peruş, vai de penele şi de soarta lui! După ce că-i condamnat să stea toată viaţa în colivie, mai suportă şi Teroarea petardelor/ pocnitoarelor folosite de imbecili pentru ca să se „distreze” la sfârşit de an, pentru ca să întâmpine şi să primească Panarama numită Revelion! Cum scriam, numărul ce ...