Din colecția "Cele mai frumoase poezii cu Lorelai"
(!) nu-mi pot scoate livada din minte,
mi-i sufletul plin de copaci -
şi stau, şi mă duc, şi mă-ntorc, şi mă-ntreb,
şi mă mir: de ce taci,
de ce nu vii, poate reuşim amândoi
să dăm această livadă afară,
ştii bine că-i a ta, că-s numai copacii tăi
şi-i pericol să dispară
din mintea mea cât două parale,
rămasă în urmă, acolo, departe de păcat,
ştii bine câtă deşertăciune stăpâneşte
sufletul meu abandonat
uitării... fără de care nu se mai poate
nici un iad, nici un rai?! -
dacă nu vrei să mă laşi singur,
măcar vino şi culcă-te în livadă, Lorelai (!)