Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou"
Motto: "nimic nu ştiu să spun despre agonia unui fluture"
(Iolanda Cremene)
(!) când ceastă suferinţă-i chiar cercare
de a muri, îmi pare-o aventură
să stau cu viaţa toată-n toiul porţii,
poate mă vede, poate se îndură
şi-mi lasă trupu-n pace şi-n iubire,
şi sufletul n-oglinzi de cele-mi lasă –
convexe, simple, lungi, liniştitoare –
în care-am fost, ori nu am fost mireasă (!)
(!) și poate-această lungă aventură –
sau scurtă, sau înaltă, sau adâncă
dă pietate celei care-ncearcă
să-mi zăvorască inima-ntr-o stâncă (!)
(!) şi-atunci, aşa, departe, ori aproape,
aş pune alb, ori negru-aş pune-n poartă,
şi m-aş uita numai n-oglinzi concave,
să văd cum suferinţa (nu) mă iartă (!)
