ODOVANIA SFÂNTULUI NIMIC (la mormântul poetului Panait Căpățână - Respect!)

ODOVANIA SFÂNTULUI NIMIC (la mormântul poetului Panait Căpățână - Respect!)
Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"

Mai întâi, stau încet... şi mă uit înapoi,

cer şi iau cât e-n stare un suflet să ducă,

strâng şi iau cât cuprinde un gând şi un vis,

cât mi-i dat pentru prima şi ultima rugă!

Mai întâi, stau încet... şi încerc să pricep

cum se face un punct şi începe-o s/clipită,

cum "nu este" dispare-ntr-un alt fel de "fel",

şi cum "este" apare-n des/creşterea vidă!

Mai întâi, stau încet... şi încerc să aud

şi să văd cât (nu) poate cest fel să se-ntindă,

cât ştie, cât vrea, cât mi-i dată şi cum

hohotirea lui nimeni/nimic în oglindă!

Mai întâi, plec încet... şi mă dau din oglinzi,

şi mă uit înainte: ce moarte măruntă!

şi mă rog să nu piară cest fel de alt "fel",

şi ce viaţă încearcă-n zadar să s-ascundă!

Mai întâi, stau de tot, nu mă uit înapoi,

nu mă uit înainte... dar cine să ducă,

punct cu punct, o fărâmă de gând şi de vis,

cât i-i dat pentru prima şi ultima rugă?!

Divina Tragedia, Colecție

NEC PLUS ULTRA, Colecție

Citit 2756 ori Ultima modificare Vineri, 21 Iunie 2024 01:53

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.