* Un cercetător din Statele Unite ale Americii, specializat în psihologie, se laudă că a descoperit locul în care se află conștiința. Expertul a afirmat, cu deplină convingere: "conștiința, ar putea trăi, în secret, în curenții electrici din creierul uman."
Vă rog să-i iertați șovăiala ziaristului care a folosit condiționalul-optativ, dat fiind că nu e chiar o descoperire de rând sau o opinie azvârlită cu lopata. Pare chestie serioasă. Conștiința umană "poate trăi, în secret", în funcție și de exigențele posesorului, că nu toată lumea este obligată să dețină conștiință. De fapt, nimeni nu trebuie să suporte un astfel de supliciu. Constat însă o reținere în afirmațiile savantului, dat fiind că n-a specificat dacă sărmana de conștiință trăiește bine-merci, sau, Doamne ferește, e atât de pauperă, încât trăiește de azi pe mâine. Nu de alta, însă din ceea ce văd că se întâmplă în România zilelor noastre, conștiinţa este facultativă sau, în cel mai științific și psihologic caz, fură curenți electrici.
Teoria potrivit căreia conștiința "trăiește, în secret, în curenții electrici din creier", ar trebui să fie introdusă în școli, mai cu seamă în școlile în care manualul de Lobotomie este o carte de căpătâi. Sau, de ce nu, ca un corolar la teoria că fabula "Creierul și furnica" poate dezvolta capacitatea de abstractizare.
Din teoria conștiinței care are sediul central în curenții creierului pare să se fi inspirat și doamna în etate care, imediat ce-a ieșit de Direcția de Taxe și Impozite Galați, ieri, a început să înjure Statul, în cel puțin 17 dialecte anatomice și mistice de circulație urbană și regională. În timp ce doamna distribuia diatribe ginecologice în stânga și-n dreapta politicienilor, a dat nas în nas cu mine, eu încercând să traversez strada. A fost deajuns să vadă că vreau să sun (la taxi, că începuse ploaia, bașca mă grăbeam), ca să-mi reproșeze că vreau s-o filmez. Am încercat o micro-povestioară lamentabilă despre propria-mi conștiință. N-a mers. Eram deja în drum spre vremurile ginecologice ale mamei. Ca să păstrez un așa zis echilibru mătafizic, am strâns din dinți, cam ca atunci când moașa strigă "Împinge!". Practic, m-a împins necuratul și coincidența, nu musai în ordinea asta, să sun la compania aia de taximetre.
⇒Alte babe care ard, aceeași țară care se piaptănă
*Precizare: Materialul acesta este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. Informaţiile prezentate pot sau nu să fie adevărate. Conținutul este proprietatea cotidianului "Viaţa liberă". Toate drepturile rezervate "Viaţa liberă".
