Ca să nu pierd timpul și să nu las impresia că fac eforturi inumane și inutile de a înțelege ce s-a întâmplat la Caracas, mă prefac că nu sunt din localitate. Mai mult decât atât, pretind că abia am aterizat pe Pământ, în condiții de iarbă, cum ar spune Trump când joacă golf.
Și eu aș vrea o Groenlandă, dar spre deosebire de Donald Trump, eu încerc s-o obțin pe cale ludică, jucând Monopoly, Popa Prostu și ȚOMANAP pe pedepse si sancțiuni. În cel mai rău caz, risc să devin subiect de bârfă psihiatrică. Norocul meu e că mă aștept la genul ăsta de bârfă, așa cum mă aștept ca peste 2-3 luni să aflu "vești fiscale" noi, așa cum eufemistic li se spune măririlor de taxe și impozite.
Când am citit în presă că, "la Galați, taxa de salubrizare a fost majorată", rememoram momentul în care, de Ajunul Crăciunului, acu' vo 6 ani, mă duceam la gunoi, cu sacul de la aspirator. Să-l scutur, așa cum face Moș Crăciun, când se vaită c-a ajuns la fundul sacului. Teoretic, însă, sunt nervos din cauza taxei nesimțite. Practic, e ca și cum am văzut un film prost, care, dacă nu va fi nominalizat la premiile "Zmeura de aur", sigur va intra în istorie ca "filmu' ăla în care joacă Recycle Bin Laden". Pentru pedanți și cusurgii, precizez că Recycle Bin Laden e banditul ăla care, aidoma diavolului, se ascunde în detalii pestilențiale, chiar și când nu-l caută nimeni.
Mă întorc un pic la Trump, Venezuela şi răpirea lui Maduro, doar că să vă spun că, în privința scopului "capturării lui Nicolas Maduro", tot ce știu este că nu știu nimic. Cu alte cuvinte, sunt un fel de Socrate de Țiglina 2, varianta cu dureri de șale și spondiloză cervicală. Tot ce-am găsit de cuviință să fac atunci când am văzut ştirea cu extragerea fostului președinte al Venezuelei a fost să duc gunoiul. Lui Trump i se umpluse paharul, iar mie sacul menajer.
