* Cu nedisimulată încântare vă mărturisesc că, pentru mine, această săptămână m-a fascinat mult peste ceea ce i se dă unui biet muritor să spere și să traiască. După ce Miruță a luat satelitul de pe cer, grație datului la întors prin metoda "Maradona", negând și dezmințind că el ar fi spus că vrea satelit, a venit ziua de mieruri, cu ale ei revelații și întâmplări hazlii. În drăznesc că am curajul de a cuteza să spun că, mercuri, a dat norocul chior peste mine. Cam ca atunci când, mahmur fiind, am vrut să mă duc la dentisc ca să scap de o măsea stricată la cap, dar am nimerit la cabinetul stomatologic. Norocul meu că dentistul era plecat în vacanță!
Așadar, miercuri, doamna Oana Țoiu, ministru de externe, a postat ceva frumos și impresionant pe o rețea de socializare. Mesajul său de pe facebook începe așa: "Am inaugurat azi redeschiderea Ambasadei Republicii Columbia la București, după 24 de ani de absență, împreună cu ministra de externe din Columbia, Rosa Yolanda Villavicencio Mapy".
Mesajul emoționant de mai sus mi-a amintit că și eu am avut pleonastm bronșic, când purtam părul lung și venele în coc. Era într-o zi de joi. Pe la prânz, m-a sunat un ziar de scandal și invidie horoscopică din Bârlad:
- Alo, domnu' Cezar?
- Da, bună ziua și nu numai!
- De la ziarul "Mai vino iar în autogara noastră la una mică" vă deranjăm! Am înțeles că sunteți cantautor...
- Ceee?
- Domnu' Cezar, când ați debutat prima oară?
- Sincer, eu n-am debutat prima oară, că eram bolnav și mic. Din păcate, am debutat direct a doua oară.
După ce a inaugurat redeschiderea acelei ambasade, Oana Țoiu a tăiat-o peste hotare, nu înainte de a arunca foarfecele la fier vechi, dar nou.
* Primarul din Curtea de Argeș a avut o reacție nervoasă în plină criză a apei potabile. Întrebat, de la obraz, când va fi restabilită furnizarea pentru miile de oameni afectați de trei luni, Constantin Panțurescu a răspuns, cu nedisimulată smerenie: „Nu sunt nici Mama Omida, nici Dumnezeu să rezolv." Ocazie cu care i-a liniștit și pe puținii locuitori ai orașului Curtea de Argeș, care încă trăiau cu deplina convingere că, pentru cei care nu prea înghit apa potabilă și ifosele ei, primarul urbei este noul Dumnezeu al bețivilor.
