hai, dormi încet, păpuşa mea de cârpă! –
doar tu mă ţii sub cer şi vezi prea bine:
eşti rostul meu şi taina ce mă leagă
de scâncetul seminţelor divine!
hai, dormi încet, frumoasa mea de cârpă! –
mă rog să-ţi fie pace, să creşti mare
şi să mă duci de mână tocmai unde
stă veşnicia ta tulburătoare!
hai, dormi încet, comoara mea de cârpă! –
tu eşti răspuns la orice întrebare:
lumina mea-i din somnul tău sub cerul
umplut cu stele perpendiculare!
hai, zi-(mi) ceva, păpuşa mea...eşti mare! –
bate la poartă mirele-mesteacăn,
vrea să te vadă, vrea să-i spun şi lui:
ştiu – de la mama – cântecul de leagăn!
