Terenul din strada Alexandru Ioan Cuza, numărul 43, ţintă a numeroaselor atacuri între politicienii zilei, continuă să stea în faţă printre subiectele de presă, cu atât mai mult cu cât la acest moment se află într-o situaţie paradoxală, impusă chiar de către magistraţi.
Printr-o decizie dată de către Judecătorie, cumpărătoarei, Lenţa Floratos, i s-a impus să lase în „deplină proprietate şi paşnică folosinţă reclamantului (Primăria, n.a.) imobilul” pomenit mai sus.
În aceeaşi decizie, acelaşi judecător păstrează ca valabil contractul de vânzare cumpărare care s-a făcut între Floratos şi Tudorache Postelnicu, lucru care a şi fost folosit de femeie pentru a face apel. Calea de atac a fost deja înregistrată la Tribunal şi se va judeca în octombrie.
Casa nu mai este, terenul există
Povestea casei din Cuza, numărul 43, care nu mai există acum, este plină de surprize. În august 1959, casa este naţionalizată de către comunişti, dar foştii proprietari rămân să locuiască în ea. În iulie 1967, unul dintre ei, Letiţia Bârlădeanu, a încercat s-o vândă, însă demersurile ei au fost depistate de miliţia de atunci, iar femeia a ajuns chiar la judecată.
Ideea este că Letiţia a continuat să locuiască sub acoperişul din Cuza 43 până în anul 2000, când a decedat. Momentul morţii ei dă startul unei nebunii care pare să nu se mai termine.
Proprietar, cu decizia judecătorului
Paradoxal, femeia moartă „îşi dă acordul”, prin intermediul unui „nepot”, ca imobilul să-i fie dat lui Tudorache Postelnicu, drept efect al uzucapiunii (modul de dobândire a proprietăţii asupra unui bun prin posedarea neîntreruptă într-un interval de timp fixat de lege, n.a.). „Nepotul” nu a fost identificat nici până acum, deşi anchete penale s-au tot făcut în acest caz.
Ceea ce a făcut „neidentificatul”, dar şi declaraţiile unor indivizi care spuneau că Tudorache a locuit în Cuza 43 au cântărit foarte mult atunci când judecătorii l-au făcut pe acesta proprietar, dând o hotărâre în acest sens în august 2007.
Tranzacţie de 224.000 de lei
Înaintea acestei decizii judecătoreşti, mai exact în mai 2007, Tudorache Postelnicu îi face o procură avocatului Mihail Boldea, prin care îi dă toată libertatea de a-l reprezenta în instanţă, în instituţii, dar şi ca să intabuleze şi să vândă „cui va crede de cuviinţă şi la preţul cel mai convenabil”. „O procură tipizată, perfect legală”, ne-a asigurat actualul parlamentar.
Pe 13 decembrie 2007, urmează vânzarea casei şi a terenului, la preţul de 224.000 de lei, făcută printr-un act, în faţa notarului, între Postelnicu, posesor al unei decizii definitive şi irevocabile, care-şi intabulase proprietatea, şi Lenţa Floratos.
Unul cere, altul şi obţine
Imobilul, care avea peste 120 de ani în spate, era clasat printre monumentele istorice ale oraşului, ca fost han, construit în stil neoclasic. La dosarul pe care l-am studiat se află înscrisuri ale Primăriei din martie 2003, unde se precizează că imobilul este vechi, prost întreţinut, „nu a beneficiat de reparaţii capitale”, degradarea acestuia fiind de 75 la sută.
De altfel, cei de la Primărie au şi recunoscut oficial că au solicitat declasarea imobilului ca monument istoric. Nu ne-au spus dacă au şi primit vreodată această declasare, dar cert este că aceasta a fost primită în aprilie 2008 de Lenţa Floratos, cumpărător al ruinei şi terenului din Cuza 43.
Contract perfect valabil!
În 2008, poliţiştii se autosesizează în legătură cu modul în care au fost luată casa şi terenul din Cuza 43 şi abia în februarie 2009 Primăria face în instanţă acţiunea pe care o prezentăm astăzi. Municipalitatea a evaluat terenul şi casa la 60.000 de euro şi a achitat o taxă de timbru de 5.416 lei.
Două cereri a avut Primăria: revendicarea imobilului şi constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare dintre Postelnicu şi Floratos.
Dacă la prima a avut câştig de cauză, la cea de-a doua judecătorii arată că „această sancţiune intervine în cazul nerespectării la momentul încheierii actului juridic a unei norme care ocroteşte un interes general. Având în vedere că în cauză nu s-a făcut dovada vreunei încălcări a condiţiilor esenţiale pentru validitatea convenţiei, instanţa va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat”.
Apăraţi de un avocat parlamentar
Din studiul dosarului mai reiese şi faptul că Postelnicu, decedat în timpul procesului, în septembrie 2009, dar şi moştenitoarea lui, Camelia Şerban, au fost reprezentaţi în instanţă de către actualul parlamentar Mihail Boldea. Contactat telefonic, acesta ne-a spus că nu comentează în vreun fel această decizie.
„Justiţia se face în instanţă, nu în presă. Eu, potrivit legii, nu am voie să pledez, dar pot încheia contracte pe cabinetul meu, şi să fiu substituit de colegii mei. Şi dacă aş fi prezent în instanţă, judecătorii nu m-ar lăsa oricum să pledez, şi ca să stau acolo degeaba, care ar fi efectul?!”, a conchis Mihail Boldea.
Proprietari, dar nu chiar?
Nici purtătorul de cuvânt al Primăriei, Nicoleta Manole, nu a dorit să comenteze decizia judecătorească. „În ceea ce ne priveşte, hotărârea este foarte clară, spunând că trebuie să fim lăsaţi în deplină proprietate. Colegii mei au transmis că nu vor face apel, dar aşteptăm ca procesul să se termine şi decizia să rămână definitivă şi irevocabilă”, ne-a declarat Nicoleta Manole.
„Reclamantul, municipiul Galaţi, nu are nici un drept de proprietate valabil asupra terenului în litigiu în timp ce subsemnata mă apăr cu un contract de vânzare-cumpărare opozabil tuturor, contract cu privire la care instanţa a constatat că este valabil”, arată Floratos în acţiunea pe care a depus-o deja la Tribunal.
Credem că războiul este departe de a se fi sfârşit şi aşteptăm să vedem care va fi soluţia Tribunalului în această poveste.
