Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
E gata să înceapă... de-o viaţă îmi tot zice:
păcătuieşte, cântă şi mergi pe catalige,
aleargă după vulturi şi după caii popii,
nu sta în aşteptare... oricum, eu mă apropii...
oricum, secunda ceea va fi cea mai frumoasă
când voi veni stăpână, suavă şi mireasă,
când voi ajunge-n poartă şi am să plâng sub tei,
şi-ar fi frumos şi bine să fugi şi să nu vrei!
E gata să înceapă... simt că-i pe-aici, pe-aproape,
i-aud caleaşca-n goană pe aer şi pe ape,
şi răsuflarea-i caldă (din trupul de mătase)
adulmecându-mi firea, intrându-mi până-n oase!
Ea este, ea-i... ce vie-i! şi-i lungă! şi-i înaltă!
doar o adâncă minte şi o divină daltă
poate s-o facă!... zice: te rog, nu mai fi trist!...
Sigur că da, sunt vesel, sunt mire... deci exist!
