Din colecţia "Cele mai triste poezii rămase tablou"
Aceasta-i clipa cea ne/fastă a plecării
spre-ncoace: clipa coborârii ÎN LUMINĂ
de alt/ceva ne/cunoscut, de alt/ceva
ne/aşteptat, ne/răbdător...să nu mai vină
într-un prezent care se naşte, stă şi moare
cât ai clipi, fără-napoi, fără-nainte,
exact cât ţine veşnicia dintre două
alăturate, reci şi singure morminte!
Într-un prezent care n-a fost şi nici nu este
decât un fel de răzbunare triumfală
a rătăcirii, a iubirii şi-a uitării:
deşertăciune-n ring şi-n rochie de gală,
silabisind şi numărând paşii din cercul
dez/amăgirii...râde cinic şi se-nchină
n-aceeaşi clipă, la picioarele plecării
spre-ncolo: clipa coborârii DIN LUMINĂ!
