DRUMUL MÂNTUIRII (despre MAMA şi TATA)

DRUMUL MÂNTUIRII (despre MAMA şi TATA)
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”

(!) vino-n răsuflarea mea,/ că afară-i frig şi plouă -

te aştept cu ochii mari/ şi cu mâinile-amândouă,

te aştept şi te primesc/ lângă teiul de la poartă,

tei adus de tatăl meu,/ tocmai de la Marea Moartă

când era o Mică Vie,/ când s-a dus (acolo) tata

ca să îmblânzească drumul/ mântuirii, cu lopata,

şi-a primit răsplată puiul/ cestui tei de la femeia

care l-a făcut pe Domnul/ şi-a eliberat Scânteia

ştergătoare de metehne,/ iertătoare de păcate -

vino, e un tei de veste,/ plin cu păsări cumsecade,

şi înalt până la domnul/ dus acolo să aştepte

îndreptarea celor strâmbe,/ îndoirea celor drepte,

să se-ntoarcă înc-o dată,/ înc-o dată, înc-o dată,

şi să dreagă drumul tatei:/ Dumnezeul cu lopată,

şi să dreagă drumul mamei:/ Dumnezeie de mereu -

teiul Tatei... şi al Mamei.../ şi al Sufletului meu (!)

NEC PLUS ULTRA, Colecție

Citit 6669 ori Ultima modificare Joi, 23 Martie 2023 02:15

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.