Staţia de autobuz de la Parfumul Teilor a fost mutată, aşa cum am anunţat, două sute de metri mai în spate, fiind situată acum în dreptul parcului de lângă sediul "Vieţii libere".
Singurul avantaj al noului amplasament o reprezintă umbra naturală deasă de deasupra refugiului, care le permite călătorilor să aştepte în condiţii mult mai bune. În rest, fiindcă deschiderea pavată a staţiei este mai mică decât în amplasamentul anterior, practic, foarte rar reuşesc autobuzele să oprească exact în dreptul acesteia. De cele mai multe ori, persoanele care coboară pe uşa din spate aterizează direct pe gazonul proaspăt plantat. Care gazon, evident, nu va rezista prea mult în acest ritm. Să ne înţelegem, nu este vina oamenilor, care, pur şi simplu, nu prea au alternativă, decât să facă echilibristică pe marginea bordurii, până pe zona de refugiu.
Motivele mutării staţiei or fi fost ele importante, nu spunem nu. Dar soluţia aleasă nu prea este practică, mai ales că, dincolo de copacul în dreptul căruia ajunge uşa din spate a autobuzelor, este şi un stâlp impozant, proaspăt "plantat" şi el, deci nu prea este loc de întors. Poate că măcar zona de gazon afectată ar putea fi prevăzută cu dale înierbate, din acelea puse prin parcările de cartier care fuseseră anterior spaţii verzi, astfel încât să nu coboare oamenii în noroi atunci când plouă sau imediat ce au fost active instalaţiile de udare. Asta fiindcă de multe ajung în staţie două autobuze deodată şi atunci, cu toată bunăvoinţa şoferilor, chiar nu mai există soluţii.
