Gălăţenii şi-au luat ţeapă încă din primele secunde ale anului 2011, când mult-promisele focuri de artificii ale Revelionului organizat în aer liber s-au fâsâit pentru că nu au avut aprobarea Poliţiei. Pe urmă gafele au curs: strigătoare la cer, amuzante, absurde, costisitoare, sau pur şi simplu doldora de nesimţire crasă amestecată cu interese de partid. Gălăţenii au susţinut adevărate examene de supravieţuire: au rezistat mai bine de 35 de ore fără un strop de apă, au dârdâit două săptămâni în case fără căldură din cauza unui inutil şi absurd meci al declaraţiilor, iar în vară s-au încins pentru că fântânile arteziene au funcţionat cu program redus: vinerea, sâmbăta şi duminica!
Au avut parte şi de „remake-uri”. La fel ca Batman ori Superman, şi „gropălăul” uriaş de la Elice s-a întors, exact în acelaşi loc şi din aceleaşi cauze ca şi hăul precedent. Am înotat pe uscat sub jet de promisiuni pentru că bazinul de la Baia Comunală, „inaugurat” de două ori, nu a fost finalizat. De Ziua Marinei, Pânzarul Moldovenesc a plutit pe Dunăre împins de fund de o şalupă. Am avut parte de cele mai sărace şi încropite Serbări ale Galaţiului, de evenimente dezorganizate în care nu s-a mai ştiut cui i se dă onorul militar şi de ce, iar pe 22 decembrie flacăra recunoştinţei de la Monumentul Eroilor a fost stinsă, instalaţia de gaze fiind defectă. A rămas, însă, la picioarele monumentului, în semn de preţuire şi respect, o baltă. Să ne mai mirăm că statuia lui Costache Negri a petrecut Paştele cu fular la gât, cu o sacoşă ordinară într-o mână şi cu un PET în cealaltă?
În Galaţiul gafelor timpul se măsoară altfel: parcometrele, montate într-un cadru festiv în ianuarie, au aşteptat până în martie ca să funcţioneze legal. Au fost norocoase! Bătrânii au aşteptat patru luni şi jumătate ca să se mute în modernizatul Cămin de pe Domnească, pentru că firma responsabilă cu mobilierul a întârziat. Primăria a reuşit să inaugureze în avans un parc întârziat şi să ţină sub zăbrele alte două parcuri, interzise la joacă până la tăierea oficială a panglicii.
De-ar fi să contabilizăm toate gafele pe care le-au îndurat carosabilul şi trotuarele, canalizările sau gropile din asfalt semnalizate cu câte o creangă... ne-ar trebui un ziar întreg.
Iată cele mai răsunătoare gafe ale anului 2011. E bine să ni le fixăm în memorie, mai ales că 2012 este an electoral!
Dorel în acţiune
„Pe Bălcescu s-a furat o bandă de mers!”, scriam la începutul anului, când muncitorii Ecosal au trasat doar o linie pe mijlocul străzii, uitând că, iniţial, pe stradă puteau circula, în paralel, câte trei maşini, nu doar câte două. Dacă memoria numărului de benzi de pe o stradă poate să joace feste, nu ştiu ce scuză ar putea exista pentru trasarea unei treceri de pietoni care dă cu capul într-o balustradă. Sau pentru amenajarea unei treceri de pietoni către nicăieri? Amnezia a afectat şi trasarea liniei punctate (pentru parcare) pe dreapta.
Greu de găsit explicaţii şi pentru inventarea sau asocierea bizară a unor semne de circulaţie incompatibile logic şi rutier sau pentru o idee creaţă cum ar fi propunerea ca pe bulevardele principale din oraş să fie limitat accesul la stânga în intersecţii. Sau pentru execuţia unor lucrări – pe credit! - realizate după ureche. Aşa, la prima mână, îmi aduc aminte doar că la două zile după ce s-a anunţat finalizarea lucrărilor de pe Oltului, muncitorii de la Vega lucrau de mama focului. Şi că realizarea măreaţă avea o groază de hibe: borduri prea ridicate, canalizări prea „lăsate” şi parcări prea înguste. Ştiţi de ce rampele amenajate pentru persoanele cu dizabilităţi nu au continuitate şi persoana aflată în scaun rulant este nevoită să cârmească, prin mijlocul străzii ba mai la stânga, ba mai spre dreapta, pentru a se putea încadra pe cealaltă rampă de acces? Sunt decalate în funcţie de natura terenului şi de obstacolele (copaci sau stâlpi), apărute în cale…
Parcuri de speriat copiii
Cam chel şi veştejit. Aşa a arătat la inaugurare, pe 14 septembrie, parcul de lângă Selgros. Deşi panoul de la intrare anunţa „data finalizării construcţiei - 21 iunie 2011”, autorităţile au explicat iritate că termenul de predare nu a întârziat deloc deoarece, potrivit actului adiţional, realizarea investiţiei s-a prelungit cu patru luni. Astfel, în loc să fie gata pe 15 octombrie, a fost dat în folosinţă chiar mai repede!
De poveste a fost şi parcul special amenajat pentru câini pe faleză. La data anunţării lui în presă nu era decât un ţarc cu gardul de 30-40 de centimetri care ar putea fi sărit cu uşurinţă de câini de talie medie şi mare, împrejmuit doar pe trei laturi, fără intrare, fără coşuri de gunoi şi cu căi de acces extrem de dificile. Hauu!
În categoria gafe absurde intră parcurile din Micro 20 şi Micro 21 cu alei frumoase, băncuţe noi, tobogane şi balansoare, ţinute sub lacăt şi cu porţile sudate până la marea inaugurare oficială. Ce atâta joacă?!
Municipiul lui Gerilă
Două săptămâni întregi au tremurat gălăţenii locatari ai celor 80.000 de apartamente încălzite de Apaterm, dar şi copiii în şcoli şi grădiniţe, în vreme ce autorităţile o ţineau „langa” în „comitete şi comiţii”, în şedinţe, declaraţii şi contradeclaraţii, în ameninţări şi propuneri halucinante. Gigacaloria vira de la roşu PSD la portocaliu PDL, dar nu intra neam în ţeava caloriferelor, indolenţa totală şi oportunismul fiind justificate de faptul că politicienii care îşi revendicau distribuţia agentului termic aveau căldură în case. Când SC Electrocentrale a decis mărirea parametrilor de furnizare a agentului termic, astfel încât să poată fi livrată căldură gălăţenilor, a început sarabanda avariilor de la CET la Apaterm şi retur, circul lucrărilor de modernizare aflate în plină derulare în prag de iarnă (!) şi goana după gigacalorimetrele trimise la verificat, la dracu’n praznic.
Pe urmă a început numărătoarea inversă: „Mâine mai avem căldură, poimâine nu!” sau „Nu vă mai dăm căldură în timpul zilei, ci doar noaptea, pentru că nu mai avem combustibil”. În vremea asta, primarul Dumitru Nicolae ţesea scenariul viitorului: cum o să ne încălzim din gunoaie cu sprijinul suedezilor!
Organizare dezorganizată
Legenda urbană spune că introducerea în transportul local a primului troleibuz (101) a devenit ştire pe postul naţional de televiziune, în anii 80. Gălăţenii au privit cu uimire la televizor cum întâiul troleu se deplasa, filmat însă doar din spate. De ce? Pentru că în faţă se afla tractorul care îl tracta pe şosele. Revenind la vremurile noastre, Pânzarul Moldovenesc a defilat pe Dunăre de Ziua Marinei împins de o şalupă, pentru că avea o problemă la motor… De sărbători, Galaţiul au fost însă întunecat, sărăcăcios, cu un aer de încropeală, străzile au fost gătite doar cu instalaţiile luminoase rămase de anul trecut. Indiferent de explicaţiile pe care le-au dat autorităţile – că li s-au pus beţe în roate, nimic nu scuză ridicolul, sărăcia şi kitschul celor trei brazi montaţi în oraş.
Am avut însă, pentru prima oară în 20 de ani, o paradă militară pe Brăilei. A fost însă şi o paradă a stângăciilor şi a gafelor, comise de organizatori. Memorabil a fost faptul că garda a prezentat onorul preşedintelui CJ Galaţi, Eugen Chebac, şi nu prefectului Paul Florea!
Bazin de înot? Ei, fleoşc!
„În noiembrie, de Serbările Galaţiului, înotăm în bazinul acoperit!”, aşa scriam la începutul anului după conferinţa de presă susţinută de viceprimarul Nicuşor Ciumacenco la Baia Comunală. În noiembrie nu am făcut baie, ci doar un duş cu promisiuni: „Dacă totul merge conform planului, credem că pe 15 ianuarie oamenii vor putea veni să înoate în noul bazin”, a precizat vicele. Mda...
Şi totuşi! Lucruri bune
Ca să nu se spună că vedem doar bârna din ochiul administraţiei locale recunoaştem cele două realizări ale anului 2011: Galaţiul are staţie de epurare a apelor uzate care, ce-i drept, miroase rău, dar şi o groapă ecologică. Să amintim însă că proiectul ISPA trebuia să fie finalizat în 2010, dar a fost prelungit cu încă un an cu acordul UE?
Foto: Bogdan Codrescu şi Sorin Pană
