Apariţia doctorului Nicolae Bacalbaşa în emisiunea de revelion a Antenei 1, dansând alături de manelişti şi de Daniela Crudu, a stârnit un val de comentarii din partea gălăţenilor. Noi am aflat cum a ajuns medicul acolo, dacă a fost plătit şi îi plac manelele, în cadrul unui interviu în care medicul a analizat literar un refren al lui Vijelie.
- Domnule doctor, cât de des sunteţi invitat în emisiuni?
- La televiziunile centrale onorez cam o treime din invitaţiile pe care le primesc. Tocmai pentru că nu vreau să fiu nici o apariţie excesivă, nici să devin incorect o ţintă în condiţiile unor tulburări sociale.
- Cum aţi ajuns în programul de revelion al Antenei 1?
- M-a invitat Dan Negru, căruia la emisiunea „Te pui cu blondele” i-am adus primul lui minut de aur. La fel şi lui Victor Ciutacu, la „Vorbe grele”. În acest program de revelion eram un „rătăcit” în cadrul unui grup de zece bărbaţi şi zece femei. Dintre bărbaţi, erau trei cântăreţi de muzică populară din Ardeal extem de buni, era Rică Răducanu, un sportiv de performanţă şi o persoană extrem de interesantă pe plan uman, era Moartea din Carpaţi, Moroşanu, care este asolvent la zi la Drept, la Iaşi, iar în rest erau cântăreţi de manele. Ce înseamnă manele? Manea este un termen ţigănesc pentru turcesc. La un moment dat, în timpul comunismului, aceşti lăutari au folosit melodii turceşti. Pentru că nu-i puteau spune muzică turcească - ar fi fost arestaţi - Romica Puceanu a spus: „hai să le zicem manele”. Vali Vijelie este a treia generaţie de lăutari. Sunt nişte muzicieni profesionişti, foarte buni, care au supravieţuit timp de generaţii transmiţând acest meşteşug, tocmai pentru că au umplut o nişă de aşteptări a poporului român, ba chiar a elitelor. Problema acestor oameni absolut decenţi, civilizaţi, cu care am interacţionat fără să fiu niciun moment deranjat, a fost că profesia lor a fost invadată de o serie întreagă de impostori care denaturează această muzică, împing violent spre trivial, spre o degradare a actului cultural. Din partea femeilor, cea mai interesantă a fost Ana Maria Prodan. Nu ştiu dacă există alte femei în lume dealeri de fotbalişti! O prezenţă extem de vioaie, Clejanii, cu care eu m-am simţit foarte bine şi care au fost extrem de respectuoşi faţă de mine.
- Ce v-au spus gălăţenii după revelion?
- Foarte mulţi susţin că apariţia mea de revelion a fost o greşeală care i-a dezamăgit pe intelectuali. Mi s-a reproşat că aş fi trădat. Unii s-au simţit deranjaţi de numărul mare de ţigani. Criteriul de selecţie a fost talentul, impactul public al acestui talent. Aş vrea să le spun celor care s-au simţit scandalizaţi că şi ţiganul e român. Ţiganul talentat nu este ţigan, este în primul rând un om talentat; acest popor nu este alcătuit numai dintr-o peliculă de intelectuali care stă peste aşa-numita prostime. A deranjat şi faptul că am dansat.
- Eraţi mai mult în contratimp şi nu vă descurcaţi deloc.
- Eu nu sunt dansator şi nu am fost niciodată, dar tocmai asta era! Nu era un spectacol artistic, ci o petrecere de anul nou. În petrecerea de anul nou dansează şi ăla care ştie să danseze şi cel care nu ştie să danseze, dar care nu sparge cheful stând ţeapăn pe scaun. Eu eram o figură particulară între cei 20. Cred că am fost adus pentru că mă încadrez în ceea ce spunea un cântăreţ răposat acum câţiva ani: „Nu contează cât de lung am părul, ci contează cât şi cum gândeşti”. Într-un fel, modul meu de a gândi rezonează cu modul de a gândi al unei bune părţi a societăţii româneşti păcălite, căreia i s-a servit un discurs în limbă de lemn zeci de ani, dar pe care foarte multe personaje publice au abordat-o ori de sus, distant, ori incapabili să empatizeze cu omul de rând. Eu sunt Tanţa şi Costel care a reuşit să-şi facă o cultură. Nu eram acolo pentru că sunt un june bun dansator. Eram acolo pentru că lumea mă apreciază pentru capacitatea de a extrage esenţialul şi de a-l prezenta într-o formă paradoxală, paradoxul fiind o formă acută a cunoaşterii.
- PSD v-a reproşat ceva după revelion?
- Partidul nu este în măsură să-mi reproşeze. Eu nu sunt un mărunt funcţionar de partid căruia să i se reproşeze sau nu. Nu le plac, e ca în căsnicie, ne despărţim.
- Aţi fost plătit pentru participarea la Antena 1?
- Am primit 500 de euro care vor contribui la plecarea fiicei mele la un congres internaţional în SUA.
- Cum e Daniela Crudu?
- Este o profesionistă a divertismentului aşa cum sunt eu un profesionist al anesteziei şi reanimării. Am fost doi oameni care ne respectam şi ne-a distrat în cadrul evocării unei schimbări de an.
- Aţi mai petrecut vreun revelion înainte de vreme?
- Da, eram îmbarcat, mă aflam în Oceanul Indian şi ora reală a locului nu corespondea cu ora României. M-am pilit şi în timp ce echipajul privrea îngrozit, luam cu degetele cartofii prăjiţi, care îmi plac foarte mult, din farfuria comandantului, care nu s-a supărat.
- Ascultaţi manele? Vă plac?
- Nu am crescut cu manele. Mă fac să mă simt bine Adamo şi Tom Jones. Manelele au ritm. Textul este foarte important şi este depăşit doar de hip-hop, care spune lucruri esenţiale.
- Comentaţi următorul refren al lui Vijelie: „Omul bun prin toate trece/ şi muntele, că-i de piatră,/ se sfărâmă câte-o dată,/ dar omul cât să mai poată?”.
- Pare naiv. Nu are rimă, nu are ritm decât prin muzică, dar este o reflexie primitivă a unei suferinţe reale şi profunde. Sinceritatea trăirii depăşeşte şi domină forma artistică, şi apare tânguirea, apare filonul sentimentului uman perceput la baza needucată a societăţii. Dar în fond, dacă striveşti la uşă laba unui academician şi laba unui analfabet, durerea e aceeaşi.
- Dacă veţi fi ales preşedinte CJ veţi mai participa la emisiuni?
- Tot aşa am să mă comport pentru că nu sunt un idiot care îmi schimb modul de a gândi numai prin faptul că sunt într-o funcţie.
Dacă mă invită Dan Negru, oricând! Participarea mea la această manifestare de revelion a fost un lucru absolut normal. Iar dacă a fost percepută ca un lucru anormal, înseamnă că societatea noastră are încă mari probleme de rezolvat.
