Pe canapea - căldură...(şi lemnele în sobă
ard fără mistuire şi cu scântei puţine)...
s-aude samovarul, paingii stau de pază,
miroase a sulfină, a pândă şi a tine!
Pe casă-i tare brumă...se vede (pe lucarnă)
tăcerea cum coboară, dar nu se ştie unde
îşi caută culcuşul...(sunt singur, mi se pare
că lipsa ta îmi toarnă tristeţe în secunde)!
Aud bătaie-n uşă, mă duc să văd...e vântul
cu mâinile întinse...şi îl întreb ce vrea...
E frig (îmi zice vântul) primeşte-mă în casă...
şi-ţi dau toată bătaia din veşnicia mea!
Îi dau nişte căldură, îi dau nişte mâncare,
îi dau să bea din sticle cu unduiri de fată...
Ce tare bate vântul...(din ce în ce mai tare)...
şi-mi spune că misterul nu piere niciodată!
