Adopţia pare să fie una dintre cele mai bune soluţii pentru a salva maidanezii de la eutanasiere. Cu toate acestea, câţi dintre gălăţeni ar fi dispuşi să adopte un câine în circumstanţele în care ar putea fi scutiţi de taxa de ecarisaj şi câţi ar fi deschişi la adopţia la distanţă?
Gică Toniţă, 46 de ani: "Eu am deja câini, la ţară, la stână. Îmi plac câinii. Chiar am avut grijă vreo două luni de zile de unul dintre câinii din faţa blocului, dar din păcate nu am spaţiu în casă. Stau într-o singură cameră şi nu am unde. Cea mai bună alternativă la eutanasiere este, într-adevăr, adopţia, mai ales pentru cei care stau la curte. Cei care iubesc animalele chiar ar trebui să facă un efort pentru a adopta un câine. Eu sunt şomer şi nu îmi pot permite să adopt nici măcar de la distanţă, dar pentru cine are venit consider că poate scoate 70 de lei din buzunar pentru a-i asigura hrana în padoc".
Liviu, 27 de ani: „Nu am câine, dar aş adopta un câine dacă aş fi scutit de taxa de ecarisaj. Adopţia şi sterilizarea cred că sunt cele mai bune soluţii pentru împuţinarea numărului de câini de pe străzi. Aici este vorba de mentalitatea fiecăruia. Nu ar trebui ca municipalitatea să încerce să convingă oamenii să adopte".
Cristian Măgureanu, 25 de ani: „Eu nu am cum să adopt un câine, pentru că nu am condiţii. Locuiesc în apartament şi e mai greu. Este o opţiunea aceasta cu adopţia la distanţă. Sunt de acord, mi se pare o măsură bună pentru evitarea eutanasierii. Cred că aş adopta în felul acesta un câine".
Marius, 24 de ani: "Adopţia este o soluţie la eutanasiere, dar unde să îi creştem? Eu am un câine şi nu aş mai adopta încă unul, nu pot face crescătorie. Eu plătesc deja pentru cel pe care îl am acum. Nu aş adopta un câine ca să stea tot în padoc. Dacă îl adopt înseamnă că îl şi cresc. Ce înseamnă adopţia, dacă el stă în padoc? Adopţia înseamnă să ai şi grijă de el, nu să îl laşi undeva. E ca şi cum ai adopta un copil".
