După mai multe întrebări insistente, primarul Dumitru Nicolae a recunoscut, marţi, că nu i-a aparţinut ideea cu palmierii de pe Brăilei şi că, „dacă era după mine, nici nu îi puneam acum, pentru că nu este momentul. Cel mai bun moment era… anul trecut, când duduia economia”.
După ce a lămurit această problemă, lăsând să se înţeleagă faptul că ideea i-a aparţinut şefului Serviciului Administrarea Domeniului Public, Eduard Grosu, primarul a precizat că, după cunoştinţele sale, banii folosiţi pentru achiziţionarea palmierilor au fost „o sponsorizare” – informaţie ce contravine declaraţiilor şefului SADP, care a spus clar că fondurile sunt publice, de la bugetul local…
Deşi, pe o listă cu zece obiective necesare pentru Galaţi, palmierii nu ar figura nici pe ultima poziţie (lucru confirmat de edil), Dumitru Nicolae a adus, totuşi, şi un argument – sau două – în favoarea exoticelor plante: „Să ştiţi că în ultimii trei ani la Galaţi s-au adus peste 100 de palmieri. Cum unde? În curţile oamenilor, ei au cumpărat. În plus, să ştiţi că, între cele două războaie mondiale, la Galaţi erau palmieri”.
Trecând peste faptul că cei 100 de palmieri „de prin curţile oamenilor” au fost cumpăraţi cu bani privaţi, nu din fonduri publice, nu înţelegem al doilea argument al primarului dobrogean Dumitru Nicolae.
Ce-are a face Galaţiul de astăzi cu perioada interbelică? Că vorba aceea, în perioada interbelică erau şi cămile în Dobrogea şi n-am auzit încă de importul cocoşatelor la Tulcea, aşa, de dragul vremurilor demult uitate…
