La masa mea din crâşmă vin iele să mă vadă,
îmi fac frumos din coapse şi delicat din sâni...
începe un cutremur – ce sfântă femeiadă! –
dă sângele în clocot şi vinul în hapsâni!
Ce dans din toate cele prin aer şi pe masă,
prin fumul de ţigară...ce inimi stau pe jos!...
blonda din bar surâde şi plânge şi veghează
să nu leşine moartea cu crinolină roz!
Desfrâu şi decadenţă! – aud dinspre intrare
un hâtru dat în paişpe: lup sec şi moralist...
şi dă din bani la blondă, comandă una mare
şi vine drept la mine...să vadă cum exist!
Zvârle cu ochi la iele, vrea joc şi cere joacă,
bea până la călcâie, s-aprinde elegant...
eu pun paie pe flăcări şi-l hâţân să-nţeleagă
triumful frumuseţii şi foamea de neant!
Comandă una mică, mai mică decât mine...
şi blonda mi-o aduce cu mersul ondulat,
re/varsă nişte lacrimi – ce lacrimi para/fine! –
dă-n fiert, dă din iubire, s-apucă de dansat!
Începe chiar şi moartea să dea semne de viaţă:
bea, rupe crinolina şi se îmbracă-n mov!...
Staţi liniştiţi, prieteni...a fost un fel de ceaţă...
a fost un vis de ”filo” şi un coşmar de „sof”!
