Mulţime goală: limită de alb şi negru... minunat... se poate spune?!... te uiţi, se uită: un alai în marş, în alergare spre deşertăciune! Eu nu mă uit: sunt orb!... eu nu aud: sunt surd!... (aiastă stare mă ajută să fiu cu amăgirea paralel, şi spectator ne/vrednic la derută!)... Ce strigăte de luptă în alai, şi de triumf, şi cuvântări de vază, aplauze, urlări, vorbe dum-dum, focuri bengale...!... toate ricoşează şi se întorc de unde au plecat, drept replici, dr ...

Mărşăluim pe Prelungirea Dezamăgirii. Una dintre ele. Dintre toate, adicătelea. Că nici o Dezamăgire nu se termină brusc. Mai bine zis, nici o Dezamăgire nu se sfârşeşte niciodată, niciunde. Mărşăluim fără cuvinte. Hodoronc-tronc, moş Ion Mutelcă se opreşte ca lovit de trăsnet. A. Ghiuţă se opreşte ca şi cum s-ar fi împiedicat de-un obstacol nevăzut. Şi Vasile Cherpedin se opreşte tot la fel. Aerul se zigzagulează, se ofileşte, se sfărâmă, cade pe asfalt, suspi ...

Intră, te rog... aştept de-o viaţă-ntreagă sosirea cestei clipe... mi se pare că eşti cea mai frumoasă, cea mai dragă, cea mai înaltă şi tulburătoare s/clipire a secundei principale când primprejuru-i timpul stă să moară din pricini omeneşti, extemporale, într-o pornire veşnic secundară! Sunt pregătit... şi cred că nu-mi lipseşte ceva pentru această-ntâmpinare... intră şi stai şi cere omeneşte... dacă te văd, nimic nu mă mai doare: nici trup, nici suflet, nic ...

„Vezi? e frig aici, acuma, ca-n biserică! îţi place?/ cine vrei s-aprindă focul în biserici şi în creier?/ îl aştepţi pe Dalai Lama să-ţi şoptească vino-ncoace?/ cum poţi, oare, pune preţul ignoranţei pe un greier?... Te-am rugat, fă, chinuito, să le uiţi pe ale tale,/ să te-ntorci la ale mele! ale mele nu sunt toate,/ însă, treacă-meargă, unde-s alte legi sacramentale/ înţelese, nalte, simple doar prin foc şi prin păcate?/ unde-ţi mişună-ndurarea, lacrima, iub ...

Nu, niciodată nu (mi)-ai fost de-ajuns, deşi (m)-ai luminat şi zi şi noapte, frumos, corect şi perpendicular, m-ai învăţat să număr pân-la şapte...   (câte sunt cele taine-n calendar şi-n cât mai cred că pot eternitate)... până la zece...(câte sunt porunci)... până la câte sunt ne/numărate!   M-ai dus de mână, să-mi arăţi din deal ce fel se vede valea-n depărtare... şi să mă-nveţi că unde nu mai văd stă chiar ne/mărginirea următoare,   stă-nchipuirea me ...

Auzi, domnule?!...Lege şi Dumnezeire! Şi chiar pe bulevardul Dezamăgirii! Şi chiar pe strada Dezamăgirii! Şi chiar pe aleea Dezamăgirii! Peste tot! Iată, deja suntem în/pe fundătura Dezamăgirii! Nimic deosebit! Otova! Oameni zgribuliţi şi trişti, fără ţintă, parcă! Şi cerşind pe la porţi! Unele se deschid! Altele nu se deschid! Unele se deschid în zadar! Altele se deschid cu dare de mână! Oftaturi! Şi foarte mulţi ochi spre Cer! Aşa, ca-ntr-o rugăciune de ajutor! Ca- ...

!vino aşa...aşa vino la mine... dar nu acum, nu astăzi...te aştept mâine sau ieri, ştii unde...tot acolo, în colţul cu păianjen înţelept,   în colţul cu icoană şi memorii, cu timp oprit, cu praf pe busuioc şi pâlpâire-n candela străveche, sub care, suspinând, mă duc şi rog   maternitatea şi dumnezeirea acestor vremuri, câtă mai avem, să-ndemne lumea dincolo de sfadă şi dincolo de silă şi blestem,   să facă alta, dacă nu se poate vro îndreptare-n cest străin ...

Sigur că da! După alegeri, va să avem de toate! Mai ales boi! Mai ales cimitire! Şi gratis-gratis lemne şi scânduri pentru sicriu! Sicrie cu două camere, chiar! Şi cu garanţie cât vrea mortul! Şi locuri de veci cu termen de valabilitate în funcţie de cât doreşte clientul! După figurile din marele şi micul afişaj stradal, îmi vine să le plâng de milă candidaţilor la capra schilodită a Primăriei! Numai când mă gândesc la efortul pe care-o să-l facă dumnealor, mă apuc ...

Viteaz ca-n cărţile cu laşi, puneam des/cântece pe foc!... şi printre plânsuri (te)-auzeam: nu mă mai joc!...nu mă mai joc!...   Mi se părea mirobolant cest rit bizar, spăimântător!... şi printre plânsuri (te)-auzeam: ştii c-o să mor!...ştii c-o să mor!...   Greieri şi fluturi talentaţi în ceastă ardere de tot!... şi printre plânsuri (te)-auzeam: eu nu mai pot!...eu nu mai pot!...   Ţanţoş, viclean, triumfător, puneam des/cântece pe foc!... şi printre plânsuri ...

Oleacă mai încolo, exact la etajul treisprezece şi-un sfert, domnul A. Ghiuţă se vede pe Sine! Porneşte maculatorul, plaivazul chimic şi glasnicele...şi auzim: „Ce curat mătură măturătoarea asta frumoasă! în mâinile ei, mătura-i sceptru! şi ea, măturătoarea, miroase a cântece pornite din depărtare, tocmai din tei!... Ce dezordine şi ce mizerie ştie să facă omul! omul: cest gunoi cosmic pe stradă, cest animal ratat la facerea lumii, când demiurgul nici măcar nu voia ...