Răzvan Pripoaie, elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional "Vasile Alecsandri", se numără printre cei numai opt candidaţi (selectaţi din peste 700 de tineri veniţi din toată lumea) care urmează să studieze, din toamnă, Computer Science la unul dintre cele mai prestigioase colegii ale Universităţii Cambridge, King's College.
Nu are deloc aerul înverşunat al unui tânăr care a depus vreun efort să se numere printre cei câţiva studenţi aleşi pe sprânceană să studieze la legendara universitate britanică. E relaxat, vesel, vorbeşte cu o bucurie aproape copilăroasă. Dar din tot ceea ce spune ghiceşti o minte brici, ascunsă în spatele ochilor neliniştiţi şi sub freza care-i dă un aer de Elvis. Lista impresionantă de premii la diferite concursuri denotă că are din abundenţă şi ambiţie, şi voinţă. Dar nu asta pare să-l mâne pe el în luptă. Răzvan este un tânăr fericit. Pentru el, a învăţa este o distracţie. Exact aşa s-a şi exprimat: o distracţie. M-am uitat cam lung la el, aşa că s-a simţit nevoit să-mi explice. Simplu şi plauzibil. "Satisfacţia pe care o am când rezolv o problemă, de exemplu, este mult mai mare decât efortul depus. Întotdeauna am învăţat aproape orice cu plăcere", spune el, fără a avea aerul unui erou. Pur şi simplu încearcă să explice cum merg lucrurile în ceea ce-l priveşte. Aşa cum spuneam, e un tânăr fericit, pentru că învăţatul vine firesc la el, ca o a doua natură. Sau poate chiar prima.
În acest context, e de înţeles de ce a fost selectat printre cei opt viitori studenţi la Ştiinţele Computerelor de la Cambridge. Pe lângă faptul că a fost olimpic naţional la câte două discipline de studiu din clasa a V-a, până în prezent, la matematică, informatică şi fizică, având acasă o adevărată colecţie de medalii, Răzvan a arătat că poate învăţa orice cu spor şi drag. În afară de Cambridge, Răzvan Pripoaie a primit răspuns afirmativ şi la alte patru universităţi din Marea Britanie, printre care şi Imperial College of London, o altă prestigiosă instituţie de învăţământ.
"Nu ştiu care sunt motivele pentru care m-au ales pe mine între cei opt, din atâţia tineri veniţi de peste tot. Am avut emoţii, pentru că ştiam cât de riguroasă e selecţia. Însă profesorii au fost de treabă. Mi-au dat indicaţii acolo unde m-am împotmolit. Erau dispuşi să te ajute, nu să te încuie. La fel mi s-au părut şi studenţii care au avut grijă de noi. Chiar şi dacă n-aş fi fost admis, Cambridge-ul ar fi rămas o experienţă de ţinut minte", povesteşte el.
Vizita în istoricul oraş universitar i s-a părut ceva demn de un film. Prin urmare, de-abia aşteaptă să ajungă să înveţe acolo. E fascinat acel loc, s-a simţit acasă. Parte din acel oraş care îmbină şi viaţa agitată a unui loc explorat de mii de turişti, dar şi liniştea parcurilor, bibliotecilor şi sălilor de curs, unde poţi studia.
Pasiunile sale vin din domenii diferite. Îi place să construiască roboţi, mai degrabă partea digitală de design, decât ingineria şi cântă la Estrada Studio de mai bine de zece ani. E modul lui de a evada din realitate şi de a se regăsi pe sine. E bucuros că la King's College este unul dintre cele mai celebre coruri din Anglia, care face turnee prin lume şi înregistrări anuale. Aşa, i se oferă posibilitatea să nu renunţe la muzică. Ba se vede şi într-o trupă. A învăţat singur să cânte la pian şi chitară. Iar ingineria sunetelor i se pare o specializare care n-ar trebui ocolită. Deocamdată, nu ştie exact ce va face pe viitor. Îl atrage şi o carieră în cercetare, dar şi munca într-o companie. E legat foarte mult de România, de prieteni şi familie, aşa că s-ar întoarce aici: "Sunt conştient că viaţa mea cuprinde prea multe variabile pentru a mă hazarda să admit că ştiu exact unde mă voi afla peste zece ani. Am suficient timp pentru planuri de viitor".
