Dezastrul din Spania, prin ochii unui regizor gălăţean. ”Imaginaţi-vă izolaţi, cu o mască de oxigen pe faţă, ştiind ce vă aşteaptă”
Foto: Plaça Sant Jaume (FOTO: Time Out Barcelona)

Dezastrul din Spania, prin ochii unui regizor gălăţean. ”Imaginaţi-vă izolaţi, cu o mască de oxigen pe faţă, ştiind ce vă aşteaptă”
Un oraş cu milioane de turişti în fiecare an, pustiu
Evaluaţi acest articol
(12 voturi)

„Închideţi ochii şi imaginaţi-vă că sunteţi întinşi pe un pat de spital, izolaţi de lume, cu o mască de oxigen pe faţă, şi ştiţi ce vă aşteaptă. Ştiţi că sunteţi foarte aproape de sfârşit, dar nu puteţi vorbi cu nimeni, nu puteţi atinge fata persoanelor iubite. Acestea sunt efectele virusului. Iar acum câteva zile a murit în Statele Unite un copil de 1 an, deci nu iartă pe nimeni”. Vi se pare răvăşitor? Terifiant? Este cruda realitate pe care ne-a descris-o gălăţeanul Andrei C. Grigoriu, care locuieşte în Spania de 15 ani şi este regizor de film. Vă oferim cutremurătoarea radiografie dezastrului din Spania pe care, la rugămintea noastră, gălățeanul a descris-o.

„Sună paradoxal, dar de fiecare dată când mă uit pe fereastră şi văd străzile pustii, simt că împreună vom ieşi victorioşi. Pustietatea, acea stare antinaturală pentru nişte fiinţe sociabile precum oamenii, este în momentul de faţă singurul vaccin împotriva coronavirusului.

Ignoraţi mesajele de pe reţelele de socializare care promovează ideea că “este doar o gripă” sau că “se vindeca 90 la sută dintre persoane”. Nu este doar o gripă. Da, se vindecă persoane, dar, în acelaşi timp, mor mii de oameni zilnic. Este periculos, este foarte contagios, şi este neplăcut. Staţi în casă, situaţia este foarte gravă şi se va înrăutăţi! 

În Spania mor, în medie, 800 de persoane zilnic. Din fericire, familia noastră nu a fost afectată, dar am prieteni care au rude sau alţi prieteni în stare critică. Nu pot vorbi cu ei, nu îi pot vedea. Au murit mii de bătrâni care nu au putut să îşi vadă nepoţii pentru ultima oară. Acel ultim drum cu ambulanţa a însemnat pentru ei începutul unei scurte perioade de chinuri groaznice, de suferinţă şi, într-un final, de moarte. Închideţi ochii şi imaginaţi-vă că sunteţi întinşi pe un pat de spital, izolaţi de lume, cu o mască de oxigen pe faţă, şi ştiţi ce vă aşteaptă. Ştiţi că sunteţi foarte aproape de sfârşit, dar nu puteţi vorbi cu nimeni, nu puteţi atinge fata persoanelor iubite. Acestea sunt efectele virusului. Iar acum câteva zile a murit în Statele Unite un copil de 1 an, deci nu iartă pe nimeni.

Acum o săptămână, morga din Madrid a anunţat că este la capacitate maximă şi că nu are suficiente materiale de protecţie pentru toţi angajaţii săi. Toate cadavrele sunt acum duse într-o hală din centrul oraşului. Macabru, dar este cruda realitate. Ştiu că la televizor numărul deceselor apare doar ca o statistică, dar gândiţi-vă la zecile de mii de familii care acum suferă în toată lumea. Spitalele din marile oraşe din Spania operează la o capacitate de 200 la sută, şi deja, ca şi în Italia, trebuie să se decidă ce pacienţi se tratează şi ce pacienţi se lasă să moară. Nu există suficiente măşti de protecţie pentru medici, nu există suficiente măşti cu oxigen pentru pacienţi. Situaţia este critică.

Cu noi locuieşte şi bunica mea de 73 de ani, care suferă de insuficienţă respiratorie cronică. Dacă ia virusul, nici nu vrem să ne gândim la ce se va întâmpla. De trei săptămâni, de când stăm închişi în casă, trăim cu acest gând, şi deja ne-a provocat tuturor anxietate. Ştim ca virusul este foarte aproape de noi, este pretutindeni, şi o mică greşeală poate fi fatală. Un produs pe care a pus cineva mâna înainte să îl luăm noi. O clanţă. O balustradă. Un moment de neatenţie, şi totul se poate termina.

Şi ne aşteaptă şi un dezastru economic. Mulţi experţi prevăd o criză mai dură decât cea din 2008. Foarte mulţi o compară cu crash-ul din 1929 din Statele Unite. Mama mea are un restaurant mic pe care a trebuit să-l închidă. Era singura ei sursă de venit, dar care nu îi permitea să strângă aproape niciun ban lunar. Acum venitul ei este zero, şi nimeni nu ştie când se vor aplica măsurile aprobate de Guvern. Tatăl meu este în şomaj tehnic de o săptămână, şi nu se ştie până când va primi doar 70 la sută din salariu. Pe lângă frica de moarte, mai este şi incertitudinea zilei de mâine. Lumea nu a mai trecut printr-o tragedie de aşa proporţii din al Doilea Război Mondial.

România este într-o situaţie mult mai bună decât Spania şi Italia deoarece Guvernul a acţionat mult mai repede. Nu vă gândiţi că din acest motiv puteţi ieşi afară. Staţi în casă dacă vreţi să vă vedeţi prietenii cât mai curând. Staţi în casă, dacă nu vreţi să vă omorâţi bunicii. Staţi în casă, dacă nu vreţi să se prăbuşească economia întregii ţări. Staţi în casă, dacă vă pasă de medicii şi asistentele medicale care îşi riscă viaţa zilnic pentru noi toţi. Staţi în casă pentru persoanele iubite. Staţi în casă, ca să vă puteţi bucura de următoarea vacanţă. Staţi în casă, ca să putem ieşi cu toţii la o bere sau o cafea cu prietenii şi să ne putem îmbrăţişa cât mai curând.

Totul, absolut totul, depinde de fiecare dinte noi! Ieşiţi din casă doar pentru strictul necesar, şi cumpăraţi tot ce aveţi nevoie pentru două săptămâni. Suntem departe de final, vor veni săptămâni dificile, dar mergem pe calea cea bună. Gălăţeni, haideţi să golim toate locurile publice, pentru că doar pustietatea ne va salva", ne-a mărturisit gălăţeanul Andrei C. Grigoriu.

Sursa foto a imaginii şi mai multe fotografii din Barcelona: https://www.timeout.es

 

Citit 7400 ori Ultima modificare Joi, 02 Aprilie 2020 12:07

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.