România ocupă unul dintre ultimele locuri în Europa în privința ratei natalității, dar este prima atunci când vine vorba de numărul mamelor minore. Ultimele date ale Institutului Național de Statistică (INS) arată că 687 de fete care nu împliniseră încă 15 ani și alte 15.811 adolescente cu vârste între 15 și 19 ani au devenit mame, în 2021.
În județul Galați, anul trecut, 23 de fete mai mici de 15 ani și 412 adolescente între 15 și 19 ani au devenit mame, potrivit INS. Practic, în una din zece nașteri, mama era fie minoră, fie abia își sărbătorise majoratul. Potrivit specialiștilor, nașterea este de multe ori o traumă pentru fetele abia intrate în adolescență.
"Analiza privind situația mamelor și gravidelor din zonele rurale defavorizate", cel mai recent studiu legat de acest subiect al Organizației "Salvați Copiii", arată că în jur de jumătate dintre gravidele sau mamele minore care au participat la sondaj au vârsta de 16 ani sau mai puțin.
"La vârsta de 14 ani, am născut primul copil. M-am bucurat, dar mi s-a părut greu, la început: trezitul noaptea încontinuu, alăptarea. Nu eram obișnuită, dar a trebuit să mă descurc. Pe al doilea copil l-am născut la 15 ani", mărturisește una dintre participantele la sondaj.
Niciuna dintre mamele minore sau adolescente consultate de ”Salvați Copiii” nu mai frecventa școala în perioada în care a rămas însărcinată, existând și zeci de cazuri în care tânăra mamă nu fusese nici măcar o zi din viață la școală. De vină pentru abandonul școlar este și discriminarea pe care tinerele gravide sunt nevoite să o suporte. "Când am rămas însărcinată, eu deja lăsasem școala de vreo cinci luni. Am renunțat pentru că profesoara era, într-un fel, agresivă, noi fiind de etnie romă, ea nu era de acord și, la orice pas, se lua de noi", spune o altă adolescentă.
"Serviciul tău sunt copiii. Un serviciu pe viață…"
Cel mai grav este că majoritatea gravidelor și mamelor minore care abandonaseră școala la momentul completării chestionarului nu doreau să se mai întoarcă la școală. Dincolo de provocările legate de găsirea unei soluții pentru îngrijirea și supravegherea copiilor, un alt obstacol în calea unei eventuale reluări a educației este reprezentat de atitudinea partenerilor, spun specialiștii ”Salvați Copiii”.
"Nu cred că al meu ar fi de acord. La noi este altfel. Odată ce ai lăsat școala, ai treabă cu copiii până cresc mari. Și când pleacă la casa lor, tot trebuie să ai grijă de ei. Serviciul tău sunt copiii. Un serviciu pe viață…", este de părere o altă mamă minoră.
Serviciile medicale, un lux
O altă concluzie a studiului citat este că patru din zece adolescente însărcinate sau devenite mame nu accesează alte servicii medicale, cu excepția medicinei de familie, pe durata sarcinii. Atunci când au ajuns totuși la un ginecolog, fetele au spus că au beneficiat de analize, de ecografii și de consultații medicale gratuite. "În interpretarea acestor informații, trebuie să ținem cont de faptul că tinerele consultate sunt beneficiare ale programului de sprijin derulat de «Salvați Copiii» România", arată organizația.
"Educație" sexuală… de la rude sau de la colegi
Lipsa educației pentru sănătate, în general, și a educației sexuale, în special, explică de ce România se confruntă în mai mare măsură cu fenomenul mamelor minore față de alte țări europene. Potrivit ”Salvați Copiii”, doar 20 la sută dintre mamele minore intervievate au spus că au folosit măcar o dată metode contraceptive. Principalele motive ale neutilizării acestor metode au fost: lipsa informațiilor (în trei din zece cazuri), lipsa interesului/ "nu am dorit" (în două din zece cazuri), dorința de a avea un copil (în 14 la sută dintre cazuri), lipsa banilor (8 la sută), religia (5 la sută).
"Două treimi dintre respondente afirmă că au primit informații legate de educație sexuală până în prezent. Totuși, un procent important dintre acestea spun că informațiile sunt primite de la rude, prieteni, colegi, fapt care poate ridica un semn de întrebare cu privire la calitatea acestor informații", subliniază analiza citată.
Cele mai multe dintre participantele la consultări au menționat că nu au primit astfel de informații la școală, deşi le-ar fi fost de folos. Aceste răspunsuri trebuie interpretate în directă legătură cu părăsirea timpurie a sistemului de învățământ.
”La vârsta de 14 ani, am născut primul copil. Pe al doilea l-am născut la 15 ani”
