Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
uite: din punct de vedere al ochilor mei
învinşi de lumină pe deal şi pe vale –
regina răsare apusă mereu
şi vine pe prispă, să stăm la taclale !!!
şi uite: din punct de vedere al ochilor ei
la fel de înalţi în lumină adâncă –
sunt regele orb şi sărac şi închis
într-o clipă murdară şi stearpă şi stâncă !!!
şi stăm la taclale: ce faci? - zice ea.
nu văd ce mai fac! - zic aşa - şi mi-i frică –
ce fel de regină mi-a dat dumnezeu,
şi ce noapte de dans!...şi ce lună de pică !!!
de ce eşti apusă? - întreb...şi încep
să tremur ca varga...regina îmi zice:
n-auzi că nu vezi? şi, chiar dacă nu vezi,
sunt mereu răsărită şi mereu vin aice !!!
să punem pe cale o noapte de dans,
de dans fără capăt!...nu ai nici o vină! –
îţi spun înc-o dată: nu fi trist, eu rămân,
chiar dacă ai ochii învinşi de lumină !!!
