Eforturile maestrului Paul Buța de a introduce tradiția Pomului de Sfântul Ilie în Patrimoniul Cultural Național dau roade
Acest obicei se mai regăsește doar în comunele Frumușița și Tulucești, nicăieri altundeva în țară. Pe 20 iulie, cea mai potrivită zi, Paul Buța a primit confirmarea că în toamna aceasta Comisia Patrimoniului Cultural Național se va pronunța favorabil.
”De cinci-șase ani încoace aduc tot felul de specialiști în domeniul etnografiei și folclorului din țară, profesori universitari de la Bucuresti, începând cu doamna Doina Ișfănoni, Lucia Cireş, de la Institutul de Folclor din Iaşi, Alexandru Kiselef, de la Muzeul din Tulcea, Mădălina Cojocaru, de la Muzeul Național al Satului «Dimitrie Gusti», Eugen Țepeș Stroia, și el muzeograf la Muzeul Naţional al Satului, specialişti în folclor și pe cel mai important, Emil Țîrcomnicu, fostul președinte al Comisiei pentru Patrimoniul Cultural Naţional, forul care evaluează și decide introducerea în patrimoniul național a elementelor de folclor și specific național, obiceiuri și tradiții", ne mărturiseşte actorul Paul Buţa, recunoscut drept apărător al obiceiurilor de pe plaiurile noastre.
"Tradiția Pomului de Sf. Ilie nu se repetă nicăieri altundeva decât în Frumușița și Tulucești, e aceeasi pentru toţi cei ce decedau de la Sf. Ilie trecut, până la cel prezent. Acestora li se scotea pomul cu colăcei, porumbei, pupeze, turturele din pâine, scăriță şi prescuri cu forme deosebite. În el se puneau, simbolic, cele necesare în viață: haine, scăunel, oglindă, candelă, mătură și făraș. Mătura era obligatorie, pentru că acela ce primea pomul trebuia să măture toată calea până acasă. Acest pom se dădea de pomană unei rude sau unui sărac, omul îşi lua ce era în pom și pleca cu ele acasă, dar în pom trebuia să rămână «ofranda cerului», un colăcel, un fruct, un porumbel din aluat, pe care, dacă nu le mâncau păsările, le luau copiii satului. Întrebați de ce rămânea pomul acolo, răspunsul din batrani era «să fie pentru umbră»" ne destăinuie Paul Buța, care ne explică obiceiul ca fiind încărcat de o simbolistică profundă.
Tradiția aceasta, împreună cu multe altele, reflectă de fapt o concepție unitar manifestată în timp, cea mai timpurie viziune ecologică asupra lumii, pe care țăranul român o vedea ca pe o unitate de uz și regenerare, o folosință socială și nu un accident în ordinea supraviețuirii. Ecologismul de astăzi, văzut prin prisma tradiției, nu e decât o târzie înțelegere a adevăratelor resorturi funcționale ale lumii.
”Eu mă ocup să întocmesc dosarul de includere al acestui obicei în patrimoniul național” ne dezvăluie Paul Buță, un artist dedicat total folclorului prin toate întreprinderile şi demersurile sale, între care înființarea Muzeului ”Vatra cu Dor” de la Șivița este doar un exemplu al dedicării sale.
Obiceiul e confirmat şi de primarul ales al Frumușiței
Despre tradiția unică în țară, păstrată în Frumușița, Tămăoani și Ijdileni ne-a vorbit și primarul ales al Frumușiței, un om cu un parcurs de viață uluitor, toboșar la 14 ani la nunți și botezuri, Ştefan Sorocoleţ, care devine administrator de comună și primar numai după un stagiu de viață petrecut ca om al bisericii, care știe pe de rost toate slujbele din molitfelnic, rugăciunile pentru botez, cununie, sfințirea crucilor, sau pe cele din catavasier, ținute la marile sărbători.
”Eram copil și tradițiile cereau ca atunci când cineva deceda, în ultimul an de la Sf. Ilie, familia să îi facă un pom, Pomul de Sf. Ilie, obicei diferit de cel de la panaghie, pomana de 40 de zile. Pomul era încărcat cu tot ce se dădea în amintirea mortului, îmbrăcăminte, încălțăminte, sub pom se punea un lighean, un covoraș, pieptene, săpun... şi aceasta doar la sărbătoarea de la 20 iulie de la cimitir,” ne povestește primarul ales al comunei Frumușița.
