Florentina Ţuchel Matei - gălăţeanca stabilită în Dubai care a făcut spectacol la „Vocea României”, în echipele antrenorilor Tudor Chirilă şi Smiley - a urcat, pe 13 martie 2026, pe scena Jazz Society Club din Galaţi. Spre bucuria spectatorilor care au avut şansa de a o asculta live, alături de Jazz Quartet Band! Cei care i-au urmărit momentele artistice în filmuleţele postate pe Facebook de la eveniment şi-au dorit să fi fost şi ei în public la o asemenea surpriză.
Florentina a petrecut două săptămâni acasă, în România, până a putut reveni în Dubai, şi a fost de acord să ne povestească, într-un interviu, despre timpul petrecut în ţara natală, împreună cu mama ei, care tocmai a împlinit 76 de ani, alături de familie şi prieteni. Şi despre cum a regăsit Dubaiul, care de 20 de ani îi este „acasă”.
- Florentina, aş vrea să ştiu ce a adus nou şi bun în viaţa ta experienţa de la „Vocea României”?
- „Vocea României” m-a reconectat cu oamenii de acasă. Am urcat pe acea scenă cu un mesaj simplu: trăiește din plin, țintește cu încredere în sus și urmează-ți visurile.
Iar oamenii m-au primit atât de frumos... Mesajele lor, poveștile lor, felul în care s-au regăsit în mine mi-au reconfirmat că nu vorbesc doar pentru mine, ci pentru toți cei care, la un moment dat, au crezut că e prea târziu sau că nu mai au loc.
Acesta este cel mai prețios lucru pe care mi l-a adus această experiență: sentimentul că vocea mea a devenit, într-un fel, și vocea lor.
- Ai avut ocazia, în timpul show-ului, să colaborezi cu doi antrenori Tudor Chirilă şi Smiley. Ce ai învăţat de la fiecare dintre ei?
- Tudor este aprig și foarte competitiv. Are o luciditate și o verticalitate care te obligă să te uiți adânc în tine. Nu acceptă jumătăți de măsură, el vrea tot. Iar asta îi prinde bine în industria în care se află.
La Smiley am descoperit blândețe, naturalețe și bucurie. Bucuria de a crea, de a fi pe scenă, de a te iubi pe tine și pe cei din jur, sincer și fără efort. Are o generozitate și o lumină care te relaxează și te deschide.
Chiar dacă, pe scenă, se mai „înțeapă” (parte din show sau nu), între ei am văzut un echilibru magic.
- Tocmai ai fost în România, inclusiv la Galaţi. Cum ţi s-a părut oraşul?
- Galațiul este un loc care nu a plecat niciodată din mine, indiferent cât de mult m-am îndepărtat, în timp sau în spațiu. Este rădăcină.
Revenirea a fost emoționantă, într-un fel greu de pus în cuvinte. Ca și cum timpul s-a oprit undeva în mine și m-a așteptat. Am regăsit străzi, oameni, priviri… dar, mai ales, m-am regăsit pe mine, copila, nu femeia.
Am petrecut două săptămâni cu mama. Iar acum, întoarsă în Dubai, îmi lipsește teribil… Conversațiile noastre de seară, felul în care se mișca tiptil prin casă să nu mă deranjeze când lucram, poveștile ei despre noi, despre copilărie...
Am avut și darul de a fi acolo de ziua ei. A împlinit 76 de ani. Ne-am adunat toți și ne-am bucurat de ea, de faptul că este acolo, cu și pentru noi. Știu, sunt lucruri simple, dar fundamentale, care ne țin ancorați.
- Florentina, am citit cu plăcere mărturisirile tale despre seara petrecută la Jazz Society Club. Şi m-am bucurat să te ascult în filmarea făcută publică pe Facebook. Povesteşte-mi cum a fost să le cânţi gălăţenilor? Şi cât de mult ţi-ar plăcea ca astfel de seri să devină un fapt obişnuit?
- Seara de la Jazz Society Club a fost pur și simplu vie! Atât de vie, încât nu m-am putut abține să nu-i adaug și eu puțină savoare personală.
Am urcat pe scenă nu ca să demonstrez, ci ca să dau ceva, să mă strecor în sufletele oamenilor, să fac inimile să bată puțin mai tare. Oamenii au venit apoi cu deschidere, curiozitate, căldură. Am stat după concert afară, în fața clubului, continuând să vorbim, să împărtășim, să fim.
Mi-ar plăcea enorm ca astfel de seri să devină o obișnuință. Orașele au nevoie de astfel de spații vii. Iar oamenii au nevoie de artă, de momente în care să se oprească, să se regăsească și să respire împreună.
- În ziua de 28 februarie, când Dubaiul a fost marcat de un incident major de securitate, te aflai la Nisa, înţeleg că într-o deplasare profesională. Ce s-a schimbat atunci pentru tine? Dincolo de certitudinea că nu vei putea călători către Dubai a doua zi.
- N-aș zice că a fost un moment de ruptură. Da, până atunci, totul era planificat, controlat, așezat. Într-o clipă, toate aceste certitudini au dispărut.
Mi-am pus o sumedenie de întrebări: Ce fac eu acum? O iau de la capăt? De la ce capăt? Când mă întorc? Mă mai întorc? Și am găsit unde să mă întorc: cu fața spre mine, ca într-o oglindă. Acolo m-am oprit și am reflectat.
Exact acolo s-a întâmplat ceva frumos: am încetinit, am acceptat și m-am lăsat purtată. Nu mi-am înțeles calmul, dar m-am bucurat de el. Am luat lucrurile așa cum au venit, fără panică.
Am deschis telefonul și am scris simplu: „zboruri Nisa - România”. Mă duc acasă. Acolo îmi voi găsi răspunsurile.
- Îţi spuneam într-unul din mesajele mele anterioare, că uneori luăm pacea ca pe un drept câştigat, inalienabil. Spune-mi te rog ce crezi tu acum despre asta?
- Întrebarea aceasta îmi amintește de un citat atribuit lui Confucius: „Un om sănătos își dorește o mie de lucruri, un om bolnav își dorește un singur lucru”.
Sănătatea este bogăție. Pacea este bogăție. Uităm cât de prețioase sunt normalitatea și stabilitatea. Pacea nu ni se cuvine. Este un privilegiu. Mai mult decât atât, este o responsabilitate: a mea, a ta, a tuturor.
Experiența aceasta mi-a reamintit să nu iau nimic de-a gata. Nici liniștea, nici siguranța, nici oamenii de lângă mine.
- Ce a însemnat acum, după revenirea în Dubai, vizita în România?
- Această pauză neplanificată, dar atât de necesară, a fost o formă de introspecție profundă, o reîntoarcere la esență. A fost o lecție despre încetinire și despre apartenență. Despre faptul că, oricât de departe ai merge, există un loc unde ești acasă fără să explici nimic. Un loc unde pământul e solid sub tălpile tale, unde copacii stau drepți și puternici, unde ai tăi te primesc cu brațele deschise.
Trebuia să fiu acolo, în primul rând pentru mine, dar și pentru ai mei.
Noi, românii, avem ceva foarte viu în noi: o intensitate a trăirii pe care nu o putem ascunde. În aceste două săptămâni, printre familie și prieteni, am privit cu ochii larg deschiși felul în care oamenii comunică: râd cu toată ființa, dansează până uită de timp, își spun lucruri pe șleau, se ceartă și se împacă, plâng de bucurie, se susțin. Este o emoție brută, sinceră, nefiltrată. Și asta e terapie pentru suflet.
Această căldură mi-a lipsit. Într-un oraș cosmopolit, cu oameni veniți din toate colțurile lumii, ajungem, fără să ne dăm seama, să ne protejăm prea mult, să ne distanțăm emoțional, să devenim mai rezervați. Prieteniile autentice sunt mai rare.
Apartenența la familie, la rădăcini, la acel „împreună” autentic, face atât de bine la trup și la suflet... Aveam nevoie să-mi reamintesc asta.
- Cum ai regăsit Dubaiul acum? Se văd semnele războiului?
- Am ajuns marţi seară. Am fost doar 19 pasageri în avion. Aeroportul, ca de obicei: ordonat, organizat, eficient… dar parcă prea liniștit. Un contrast puternic față de forfota cu care eram obișnuită.
Sunt aici de câteva zile. La suprafață, totul merge înainte. Mi-am reluat ritmul. Nu este nimic dramatic vizibil.
Și totuși… sunt mai puțini oameni pe străzi, e mai puțin trafic. Simt o tensiune subtilă în aer, în conversații, în priviri, în felul în care oamenii sunt mai atenți, mai prezenți.
Primim, uneori, mesaje pe telefon să ne adăpostim, urmate de confirmări că este sigur să ieșim. E o realitate nouă, pe care o învățăm din mers.
Dar, dincolo de toate acestea, simt un lucru foarte clar: siguranță. Sunt profund impresionată de felul în care această țară își protejează oamenii. De organizare, de responsabilitate, de calmul cu care gestionează situația.
Și asta îmi dă, în mijlocul incertitudinii, un tip de liniște pe care nu o pot explica, dar o simt. Cât de mult contează să fii într-un loc care are grijă de tine.
- Probabil că unii s-ar fi temut să se întoarcă în Dubai, cel puţin în această perioadă de conflict? Cum e pentru tine?
- Pentru mine, Dubaiul este „acasă” de peste 20 de ani. Nu m-am întors cu frică sau inconștiență, ci cu respect pentru context și cu încredere. Sunt profund impresionată de această țară și de felul în care își protejează oamenii.
Am văzut multe știri false, multă dezinformare. Senzaționalul și dramatismul se vând ușor. La un moment dat, nu mai știi ce să crezi sau în cine să ai încredere - nici măcar în propria judecată.
Mulți m-au sfătuit să nu revin. Dar realitatea nu este atât de simplă. Atunci când ai construit ceva într-un loc - o viață, o carieră, relații - nu fugi la prima incertitudine. Rămâi ancorat, dar lucid. Întoarcerea mea în Dubai nu înseamnă că ignor realitatea, ci că aleg să rămân centrată în ea.
- Florentina, unde te vezi viitorul tău apropiat sau mai îndepărtat?
- Habar n-am. Și nici nu simt nevoia să știu.
Privind la tot ce am trăit în ultimele trei săptămâni, am învățat că uneori viața te duce exact acolo unde ai nevoie să fii, nu neapărat unde ți-ai propus.
Nu știu exact unde voi fi, geografic, dar știu „cum” vreau să fiu: prezentă, autentică, conectată cu oamenii. Pentru că, fără oameni, ne pierdem echilibrul.
Cine este Florentina
A fost pe prima pagină a ziarului „Viaţa liberă” din 19 septembrie 1997: Florentina Ţuchel, în vârstă de 21 de ani, învăţătoare la Şcoala Nr. 15 din Galaţi, dar şi artistă, mărturisea că se simte în largul său doar când cântă jazz-rock. Şi visa să susţină un recital cu o trupă.
Pe 8 aprilie 2016, aflaţi din pagina de Diaspora a ziarului „Viaţa liberă” că Florentina Ţuchel, devenită Matei prin căsătorie, îşi lansa primul album muzical, „Stereotype”, în Dubai.
În 2021 a făcut senzaţie pe scena „X Factor”. Iar în 2025, la „Vocea României”, de două ori s-au luptat pentru ea antrenorii. La audiţiile pe nevăzute, a câştigat-o în echipă Tudor Chirilă. În etapa confruntărilor, Smiley şi Horia Brenciu - Theo Rose s-au bătut pentru vocea ei, primul având sorţi de izbândă. Florentina a părăsit competiţia înaintea ediţiilor live, dar a lăsat în memoria telespectatorilor o prezenţă carismatică, o voce spectaculoasă şi un mesaj puternic: „Să nu își pună dată de expirare visurilor. Să nu își pună limite, să nu își închidă creativitatea și dorințele într-o cutie sub cheie”.
În Dubai, unde locuiește din 2001, Florentina și-a găsit echilibrul între pasiunea pentru muzică și cariera de specialist în educație wellnes la o companie germană, lider în domeniu, care creează tehnologii pentru echilibrul minte, spirit, trup. Pe de o parte, respiră strategie, viziune disciplină și structură, pe de altă parte - libertate și creativitate. Fără ambele, n-ar fi întreagă.
