CORESPONDENŢA SPECIALĂ DE LA BRUXELLES/ Brexit, „vinerea neagră” pentru Uniunea Europeană, Marea Britanie părăseşte spaţiul comunitar

CORESPONDENŢA SPECIALĂ DE LA BRUXELLES/ Brexit, „vinerea neagră” pentru Uniunea Europeană, Marea Britanie părăseşte spaţiul comunitar
Evaluaţi acest articol
(9 voturi)

 Şoc şi dezamăgire la Bruxelles după anunţarea rezultatelor referendumului în urma căruia Marea Britanie ies din UE

„Cod roşu” de incertitudine în instituţiile europene

Liderii UE se pronunţă pentru un „divorţ” rapid de Marea Britanie

Reuniuni de urgenţă ale Parlamentului European şi ale Consiliului European 

Rezultatul referendumului din Marii Britanie, în favoarea ieşirii din Uniunea Europeană a fost la fel de şocant, poate, precum cel al atentatelor de acum câteva luni din mijlocul Bruxellesului. Se ştia că un Brexit este posibil, că scorul e foarte strâns, dar nimeni nu credea, totuşi, că vineri dimineaţă, când vom deschide televizoarele, vom vedea în „breaking news” vestea că britanicii au votat pentru ieşirea din UE. Dar iată că Brexitul a devenit realitate, lăsându-i pe liderii europeni livizi şi aproape fără cuvinte în faţa unui eveniment politic ce ar putea, printr-un efect al dominoului, să capete proporţii catastrofice pentru viitorul spaţiului comunitar.

Pe culoarele instituţiilor europene tensiunea a devenit aproape palpabilă. Ieşirea Marii Britanii aduce nori groşi de furtună pentru viitorul politic şi economic al Europei. Teama cea mai mare este legată de un proces de „contagiune”. După un Brexit deja naţionaliştii lui Le Pen au ieşit jubilând şi vorbind acum de „Francexit”. Miza este însă şi mai mare, pentru că fărâmiţarea UE ar însemna redesenarea geopolitică a Europei, în condiţiile în care ameninţările la securitatea comună, din partea Rusiei mai ales, sunt tot mai numeroase.

„Aroganţa” britanică pune UE pe jar

„Nice weather in London, today…”, spune ironic unul dintre colegii din presă. Într-adevăr, la urma-urmei în Marea Britanie am asistat la un exerciţiu democratic. Că britanicii au ales „furtună”, e poate doar o chestiune de gust… Şi deşi, la Bruxelles, toată lumea are un sentiment de frustrare faţă de „aroganţa” britanică, votul este vot! Brexitul a devenit o stare de fapt şi el trebuie gestionat aşa cum este.

Preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, a fost printre primii care a ieşit în faţa presei pentru a pune „diagnosticul” unei Europe încă paralizată de uimire şi pusă în faţa a numeroase incertitudini. „Nu se pot prezice toate urmările acestui eveniment”, a recunoscut Tusk, dar a adăugat că liderii europeni „sunt pregătiţi pentru a face faţă unui scenariu negativ. Şi deşi până acum niciodată nu s-a recunoscut oficială discutarea unui „Plan B” în cazul unui Brexit, preşedintele Consiliului a admis că, informal, a avut discuţii pe această temă cu liderii UE. „Este un moment istoric, dar nu şi un moment de isterie”, a subliniat Tusk. Preşedintele Consiliului a declarat că are susţinerea în a spune că „toţi liderii celor 27 de ţari sunt decişi să menţină unitatea ca 27. Pentru noi toţi, UE este matricea viitorului nostru”. În ceea ce priveşte viitorul relaţiilor cu Marea Britanie, Tusk a subliniat că nu se va crea un vid legislativ şi că, până la desprinderea efectivă a ţării de UE, prevederile europene se aplică în continuare, în tot ceea ce înseamnă drepturi şi obligaţii.

Desigur, întrebarea cheie este ce urmează pentru UE. Opinia lui Donald Tusk este că se impune „un proces de reflexie” asupra modului de funcţionare a Uniunii, acest subiect urmând să se afle pe agenda summitului Consiliului European de săptămâna viitoare. Tusk şi-a încheiat declaraţia în faţa jurnaliştilor apelând la înţelepciunea părintească: „Este adevărat că ultimii ani au fost cei dificili din istoria UE, dar mereu am amintit de ce obişnuia să-mi spună tatăl meu: ce nu reuşeşte să te doboare te face mai puternic!”

REACŢII ÎN PARLAMENTUL EUROPEAN

Adrenalina politică a încins spiritele şi în Parlamentul European. Europarlamentari de toate culorile, lideri de grupuri politice, veştile proaste care nu conteneau să vină din Marea Britanie şi asaltul mediatic au transformat Parlamentul, aflat în prezent în plină sesiune plenară, într-un viespar în care opiniile în faţa ieşirii Marii Britanii din UE variază de la necesitatea unei „reacţii dure” până la încercări disperate de a mai salva „prin negocieri extinse” ce se poate salva din defunctul statut al Marii Britanii de stat membru al UE.

Cert este că, dincolo de toate, foarte multă iritare a stârnit decizia premierului britanic David Cameron de a demisiona, dar undeva… mai la toamnă, după ce se vor organiza alegeri pentru o nouă conducere a Partidului Conservator. Pro sau contra rămânerii Marii Britanii în UE, toată lumea este de părere că David Cameron trebuie să-şi dea demisia imediat. Motivele diferă: unii consideră că votul britanic este şi un vot de neîncredere în politica premierului, alţii cred că, pentru „inconştienţa” cu care a declanşat o criză europeană din motive pur electorale interne, Cameron merită să dispară de pe scena politică. Problema e că amânarea demisiei ar însemna prelungirea stării de incertitudine, iar aceasta este în prezent „otrava” care poate da pieţele peste cap – reacţia a devenit deja vizibilă pe burse – şi poate încuraja un euroscepticism care, cu siguranţă, va deveni în perioada următoare tot mai contestatar.

În Parlamentul European, primul care a ieşit la scenă deschisă într-o declaraţie oficială a fost preşedintele PE, Martin Schultz. Dincolo de apelul la unitate, respectarea votului democratic etc., preşedintele PE a anunţat că miercuri, 28 iunie, în acord cu liderii de grupuri politice, a fost convocată o sesiune plenară extraordinară, în cadrul căreia va fi votată o Rezoluţie care va analiza rezultatele şi etapele următoare pe care UE trebuie să le urmeze pentru a face faţă crizei.

Dincolo de tristeţea şi dezamăgirea generală, declaraţiile liderilor de grupuri politice a adus clarificări de nuanţă privind poziţiile pe ce vor fi susţinute în dezbaterea Rezoluţiei. Din partea popularilor europeni (EPP), Manfred Weber a subliniat că, odată ce avem acest rezultat al referendumului, el trebuie cât mai rapid pus în practică, pentru a elimina cât mai rapid starea de ambiguitate. „Marea Britanie are probleme mai mari decât UE. Iar UE nu poate aştepta până în octombrie, să-şi rezolve conservatorii britanici problemele interne. Ce e de discutat? Avem pe masă o decizie a cetăţenilor, trebuie să ţinem cont de ea. Cât mai rapid!”

Socialiştii şi democraţii (S&D) reprezentaţi de Gianni Pittella nu au rezistat tentaţiei de a-l critica acid pe David Cameron pentru „nebunia” pe care a declanşat-o, considerând că e din nou „iresponsabil” pentru că nu demisionează imediat. Socialistul italian a mai spus că instituţiile europene trebuie să se reformeze pentru a răspunde aşteptărilor cetăţenilor. Câteva idei: mărirea bugetului UE, aprofundarea politicilor în materie de securitate, apărare, migraţiune şi, nu în ultimul rând, alegerile directe pentru preşedinţia UE!

Liberalii (ALDE), prin vocea lui Guy Verhofstadt, a spus că, dincolo de rezultatul referendumului, era necesară o limpezire a poziţiei Marii Britanii. Brexitul este, în opinia liberalilor, şi expresia necesităţii reformării instituţiilor europene pentru a lua decizii mai rapide şi eficiente, mai ales în momente critice, precum criza refugiaţilor, terorismul sau provocările geopolitice. „Oamenii nu sunt împotriva UE, ci împotriva modului în care este condusă UE”, a spus Verhofstadt, care a subliniat că Rezoluţia ce urmează să o ia PE săptămâna viitoare poate fi punctul de plecare pentru o reformă instituţională.

O misiune oarecum ingrată a avut-o în faţa presei britanicul Syed Kammal, din partea Grupului conservatorilor şi reformiştilor europeni (ECR). În faţa valului de declaraţii care cer o poziţie tranşantă şi rapidă faţă de Marea Britanie, britanicul a venit cu o tentă mai moderată, spunând că „este nevoie de un acord UK-UE, benefic pentru ambele părţi”. „Marea Britanie vrea să fie un bun vecin al UE. Nu contează cât timp ne ia pentru a încheia un acord, dacă acesta este bun, pentru că el va funcţiona pe termen lung”. Declaraţia britanicului a fost primită mai degrabă cu o răceală… englezească.

DECLARAŢII LA COMISIE

Pe frontul declaraţiilor politice, punctul culminant s-a consumat la Comisia Europeană, unde după Întâlnirea Preşedinţilor (PE, Consiliu, CE), preşedintelui CE, Jean-Claude Juncker, i-a revenit misiunea de a prezenta o declaraţie comună. Deşi a fost aşteptată cu nerăbdare de mass-media, Clădirea Berlaymond şi sala de presă fiind asaltată de vreo 500 de jurnalişti din întreaga lume, declaraţia a fost mai degrabă una prudentă şi formală. Se spune, astfel, că deşi decizia britanică e regretabilă, UE merge înainte „în apărarea valorilor de bază ale Uniunii, referitoare la promovarea păcii şi prosperităţii între popoare”. A fost reluată şi ideea că „UE este cadrul viitorului nostru politic comun de a genera dezvoltare, de a creşte prosperitatea şi a asigura securitatea pentru cetăţeni”.

Dincolo de asta, au fost însă şi câteva aspecte importante, care reflectă noul statul al Marii Britanii, ca terţă parte, în relaţiile cu UE. În primul rând, liderii europeni aşteptă ca „guvernul britanic să pună în aplicare această decizie a cetăţenilor britanici cât mai curând posibil”, în baza regulilor Art.50 al Tratatului UE. În al doilea rând, liderii europeni se declară pregătiţi pentru demararea rapidă a negocierilor, dar „până la finalizarea procesului de negociere, Regatul Unit rămâne membru al UE, cu toate drepturile şi obligaţiile care rezultă din acest fapt”. În al treilea rând, acordul dintre Marea Britanie şi UE, negociat luni de zile de Cameron şi aprobat la Consiliul European din 18-19 februarie, „nu va mai avea efecte şi încetează să existe”. Pe un ton destul de sec, în declaraţia comună se arată că „Orice acord, care va fi încheiat cu Regatul Unit ca stat terţ, va trebui să reflecte interesele ambelor părţi şi să fie echilibrat în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile”.

Conferinţa de la Berlyamont s-a terminat abrupt, atunci când un jurnalist l-a întrebat pe preşedintele CE, Jean-Claude Juncker, dacă nu cumva „asistăm la începutul sfârşitului pentru UE”. „Mulţumesc”, a fost singurul răspuns al lui Juncker înainte de a face, neaşteptat, stânga împrejur şi a părăsi sala de conferinţă. Presa a sesizat însă că gestul valorează mai mult decât o declaraţie. Preşedintele CE refuză să conceapă un „început al sfârşitului pentru UE”, darămite să vorbească despre aşa ceva. Rămâne de văzut dacă istoria, care astăzi a marcat o zi neagră pentru spaţiul comunitar, îi va da dreptate pe termen lung.

Citit 3308 ori Ultima modificare Marți, 03 Ianuarie 2023 06:25

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.