Exclusiv. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie: Ruina din Domnească nr. 24 este proprietatea Primăriei Galaţi
Foto: Anca Melinte

Exclusiv. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:  Ruina din Domnească nr. 24 este proprietatea Primăriei Galaţi
Evaluaţi acest articol
(24 voturi)

Ruina din centrul oraşului, Palatul Simion Gheorghiu, ar putea renaşte din mizerie şi nepăsare ca sediu al Muzeului de Arte Vizuale, înghesuit, acum, la parter de bloc. Nu e o fantezie, ci o posibilitate avută în vedere de primarul Ionuţ Pucheanu, căruia noi i-am dat vestea cea mare: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis definitiv că Primăria Galaţi este proprietarul clădirii monument istoric de pe strada Domnească nr. 24, punând punct proceselor de revendicare începute în 2008.

Ruină, pericol public, focar de infecţie, groapă de gunoi, oricum i s-ar putea spune clădirii cu bulină roşie de pe strada Domnească nr. 24, numai monument de arhitectură, nu. E greu să treci pe lângă Palatului Gheorghiu şi să nu simţi nevoia să-ţi fereşti nasul de mirosurile grele pe care le emană tonele de gunoaie azvârlite de-a lungul anilor, de gălăţenii care au considerat că monumentul istoric este o pubelă ceva mai mare. Mizeria a fost amplificată de oamenii fără adăpost care şi-au făcut sălaş aici, dovadă păturile rămase în încăperile de la parter, şi urmele de foc. Am zărit, printre gratii, şi hoitul unui câine, ajuns, cine ştie cum, acolo!

Şi totuşi, construcţia, datată 1923 - 1925, este inclusă încă din 1992 pe Lista Monumentelor Istorice, cu numele "Casa Simion Gheorghiu", deoarece „este singura clădire reprezentativă pentru felul în care arăta centrul oraşului, mai exact zona de „corso”, până la sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial”, ne-a declarat Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Galaţi. Pe lângă faptul că a fost comanditată şi i-a aparţinut gălăţeanului Simion Gheorghiu, înalt funcţionar la Uzina de Gaz din Galaţi, şi apoi director al Băncii Galaţilor, imobilul face parte din „Ansamblul Urban strada Domnească”, inclus şi el pe Lista Monumentelor Istorice.

Despre modul în care o bijuterie a vremurilor de altădată a ajuns în ruină - devastată de hoţi şi de intemperii, în timp ce Primăria se scuza că nu poate face nimic pentru că imobilul se află în litigiu - aţi putut citi în repetate rânduri în „Viaţa liberă”.

Demolare şi jaf

Conform Legii 422 privind protejarea monumentelor istorice, primarul Galaţiului era obligat „să asigure paza şi protecţia monumentelor istorice aflate în litigiu”. În realitate, foştii primari Eugen Durbacă şi Dumitru Nicolae au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a demola clădirea.

Potrivit Direcţiei pentru Cultură Galaţi, din 1994, Consiliul Local şi Primăria municipiului Galaţi au cerut declasarea monumentului istoric cu scopul de a-l desfiinţa şi lărgi strada Domnească. Comisia Naţională a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice din Bucureşti (CNMASI) a refuzat categoric: „Prin calităţile plastice ale faţadei şi prin amplasamentul său, care marchează începutul rezervaţiei istorice de arhitectură a străzii Domneşti, imobilul îşi justifică păstrarea statutului de monument istoric” şi a spus că imobilul poate fi consolidat. Mai mult, Comisia a arătat că degradările imobilului sunt „consecinţa proastei administraţii şi a diverselor demolări de ziduri interioare, prin lucrări anterioare «aşa-zise» de consolidare a clădirii”.

Deloc descumpănită de refuzuri, Primăria a revenit sistematic cu cereri de radiere şi demolare. În iulie 2003, Ministerul Culturii şi Cultelor răspundea că monumentul istoric poate fi consolidat „in situ” cu păstrarea celor două faţade, principală şi laterală, integrate într-o structură interioară complet nouă.

Primăria n-a făcut nimic. Mai grav, în martie 2012 s-a prăbuşit o bucată din tavanul clădirii, după ce au fost furate şinele care-l susţineau, apoi au fost sustrase balcoanele de fier forjat ale imobilului monument istoric. Direcţia Judeţeană pentru Cultură Galaţi i-a reamintit Primăriei că, potrivit legii, trebuie să asigure paza integrităţii şi protecţia monumentului istoric, dar şi conservarea, consolidarea şi reabilitarea acestuia. Răspunsul Primăriei a fost că imobilul figurează doar în inventarul contabil al bunurilor administrate de municipiul Galaţi, pe rolul instanţelor de judecată aflându-se mai multe cauze litigioase având ca obiect revendicarea acestui imobil.

Până la revendicare, disputarea proprietăţii

Clădirea de pe strada Domnească 24, fostul Palat Gheorghiu, a fost în centrul atenţiei mai multor instanţe de judecată. Şi asta pentru că, încă din 2003, clădirea este disputată prin sălile de judecată. Iniţial, un prim proces a fost deschis chiar de Primăria Galaţi, care a cerut anularea unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu gălăţeanul Bogdan Iacob pentru două camere şi o bucătărie din imobil.

Povestea lui Bogdan Iacob a început în 1993, când a închiriat spaţiul de la Primărie. Patru ani mai târziu, pe vremea când Eugen Durbacă era primar, gălăţeanul a semnat actul de vânzare-cumpărare nr. 198393, devenind astfel proprietar pentru cei 25 de metri pătraţi din imobil. Plata urma să se facă în rate, numai că, după trei ani de la semnarea contractului, când a mers la Direcţia de Fiscalitate să îşi achite rata, Bogdan Iacob a aflat cu stupoare că nu i se mai primesc banii, întrucât actul de cumpărare a fost anulat, ca urmare a faptului că imobilul este propus spre demolare!

Bogdan nu s-a lăsat intimidat şi a continuat să vireze banii, prin Trezorerie, Primăriei, fiind conştient că doar o instanţă de judecată poate anula un act de vânzare-cumpărare. Acest aspect îl cunoşteau şi juriştii Primăriei, care au şi deschis un proces, în anul 2003, pentru anularea actului. Bogdan Iacob a obţinut o primă hotărâre favorabilă în acelaşi an, la Tribunalul Galaţi, aceasta fiind atacată de Primărie la Curtea de Apel.

Autorităţile locale au pierdut şi aici, motiv pentru care s-a făcut recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Curtea Supremă a tranşat definitiv situaţia şi i-a dat câştig de cauză lui Bogdan Iacob. Când a avut decizia definitivă în buzunar, gălăţeanul a încercat să îşi rezolve problema, mai ales că locuia cu chirie într-un apartament din oraş. La momentul în care a cerut despăgubiri sau un alt imobil, Bogdan s-a lovit de o nouă problemă. Imobilul din Domnească 24 fusese revendicat, aşa că nu se putea face nimic. Astfel, imobilul avea oficial doi proprietari, ambii fiind părţi în procesele ulterioare de revendicare, dreptul de proprietate a lui Bogdan Iacob nefiind contestat de cel care a introdus acţiunea.

Revendicare pe mai multe filiere

Odată cu deschiderea acţiunilor de revendicare, judecătorii gălăţeni au primit mai multe cereri privind imobilul în discuţie.

Una dintre aceste cereri de revendicare a fost formulată de Valentina Petrică Gherghievici, după ce aceasta solicitase instanţei de judecată refacerea unui act de adopţie, dat de Tribunalul Covurlui în 1948. Pe scurt, judecătorii au decis că femeia nu are cum să se judece cu Primăria Galaţi pentru dreptul de proprietate a imobilului pentru că, în 2012, Curtea de Apel Galaţi a anulat decizia prin care se refăcea adopţia.

O altă cerere a fost cea a lui Mihai Popleşanu care a depus la dosar acte că este fiul Melaniei Caratanasis. După actele din arhivele statului, Palatul Gheorghiu ar aparţine de drept descendenţilor familiei Hagimatia (care a avut cinci urmaşi: doi băieţi şi trei fete). Băieţii - Nicola şi Demonstene - au cumpărat imobilul de la Simion Gheorghiu. De altfel, actul de vânzare cumpărare a fost depus la dosar. Cei doi băieţi nu au fost căsătoriţi şi nu au avut copii. Dintre cele trei surori ale lor, doar una singură a avut o fetiţă, pe Melania, căsătorită cu Victor Popleşanu, care la rândul ei a avut un fiu, pe Mihai, cel care a şi cerut, de altfel, dreptul de proprietate în instanţă. Documentele depuse la dosarul de revendicare arată faptul că, în 1951, Palatul Gheorghiu a fost naţionalizat, fiind preluat de statul român. Acesta a şi fost motivul pentru care Primăria Galaţi „a chemat în garanţie” Ministerul Finanţelor, care ar fi trebuit să plătească eventualele despăgubiri stabilite de judecători. Cum procesul nu s-a finalizat în favoarea lui Popleşanu, despăgubirile ies, pentru moment, din calcul.

Tribunalul Galaţi a respins acţiunea ca inadmisibilă. Decizia a fost atacată, aşa că dosarul a ajuns la Curtea de Apel Galaţi. Mihai Popleşanu nu a avut câştig de cauză nici aici, apelul său fiind respins la începutul anului 2017. A urmat şi un recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde a fost tranşată definitiv problema.

În urma deciziei Curţii Supreme, Mihai Popleşanu a pierdut procesul de revendicare. Contactat telefonic, avocatul lui Popleşanu, Didel Bujeniţă, ne-a explicat că decizia Înaltei Curţi este executorie. „Voi face o acţiune împotriva Statului Român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului”, ne-a spus avocatul Didel Bujeniţă.

Ce spune primarul Ionuţ Pucheanu

„Mă bucur că, într-un târziu, acest proces s-a terminat cu sorţi de izbândă pentru Primăria municipiului Galaţi. Din acest moment nu vom mai avea nicio scuză pentru situaţia în care se află clădirea, dar asta nu înseamnă că de mâine clădirea va arăta aşa cum era înainte. Trebuie să parcurgem paşii legali necesari, care implică o durată mai mică sau mai mare de timp, dar va fi unul dintre obiectivele mele până la sfârşitul mandatului. E posibil – nu am certitudinea – să transferăm clădirea către Consiliul Judeţean care, în acest moment, caută o clădire suficient de reprezentativă pentru Muzeul de Arte Vizuale, şi poate accesa fonduri europene pentru a o restaura”, ne-a declarat primarul Ionuţ Pucheanu.

Un Palat, la schimb cu două terenuri

Primarul municipiului Galaţi, Ionuţ Pucheanu, ne-a declarat că e posibil să propună Consiliului Judeţean un schimb imobiliar reciproc avantajos. Primăria ar putea să transfere la judeţ Palatul Simion Gheorghiu şi să preia, la schimb, două terenuri.

Primul teren vizat este cuprins între Biserica Greacă şi Muzeul de Istorie, şi se află în proprietatea Consiliului Judeţean. Municipalitatea şi-l doreşte, însă, pentru a-l integra în proiectul de modernizare a Parcului Eminescu,  investiţie pentru care intenţionează să contracteze un împrumut.

A doua suprafaţă de teren pe care municipalitatea şi-o doreşte este cea din mijlocul Parcului Rizer, pe care ar fi trebuit să se construiască, din fonduri europene, viitorul Muzeu de Arte Vizuale, proiect eşuat al fostei administraţii. Dacă ar prelua terenul din proprietatea şi administrarea CJ, Primăria ar putea desăvârşi proiectul de modernizare a parcului, în mijlocul căruia rămăsese pârloagă terenul alocat viitorului muzeu de arte.

Foto: Anca Melinte şi Marius Prisacariu

Citit 18703 ori Ultima modificare Luni, 12 Iunie 2023 07:08

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.