Vine tocmai din Broscăuţi, de pe meleagurile Dorohoiului. Moldovean sadea, avocat şi hâtru cât cuprinde, Vasile Amariei îmi povesteşte întâmplări răscolitoare, într-un limbaj atât de pur şi simplu, încât chiar hrănesc regretul că "s-a evoluat" până la pretenţiosul, grotescul şi buruienosul nivel al exprimării de acum.Omul acesta vorbeşte puţin şi ascultă mult. Zice că, invers, nu-i şade în caracter şi "ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!" a fost la baza ...

Moto: "Viaţa este o flacără care se stinge, dar recapătă scânteieori de câte ori se naşte un copil" (William Shakespeare) Moto: "Privind la pruncul ce-ţi zâmbeşte,/ îţi dăm un sfat să-l iei în seamă:/nimic pe lume nu-i prieşte/ mai mult ca laptele de mamă!" (Constanţa Apostol) Mă duc la Maternitatea "Bunavestire" să scriu un reportaj. Recunosc, am primit această provocare cu destulă bucurie şi seriozitate, dar şi cu multe rezerve în sensul realizării, adică. Adic� ...

Îl cheamă Vasile Niţu. Lumea-i zice Vasilică. Vasilică al lui Dumnezeu. Un om al străzii. Un om de pe stradă. Şi singur. Foarte singur. A fost născut demult, în urmă cu 24 de ani, pe 16 octombrie 1987, la Tulcea. Nu-şi cunoaşte părinţii. Nu i-a văzut niciodată. Îşi trăieşte viaţa în preajma Stadionului Oţelul, pe lângă micul fast/food vecin cu magazinul de uşi din coasta sud/vestică a Liceului Auto, nu departe de Biserica Sfântul Vasile. Când îl vezi, Vasilică par ...

  Moto: "Sfântă virtute a copilăriei…cât de întunecată ar fi lumea fără ochii copiilor!" (Romain Rolland)Moto: "Femeia este lucrarea de diplomă a lui Dumnezeu la examenul de estetică" (Vasile Ghica) Mame şi copii. Două cuvinte simple, legate prin "şi". Nu orice "şi". Aici, numai "şi"-ul acela miraculos, din propoziţia "Şi lumină se făcu". "Şi"-ul de lângă lumină, adică naştere, adică taina fără de care nu se poate nimic, nici marele nimic, nici micul nimic. � ...

* Un reportaj despre cum trăiesc oamenii din satul de pescari de la gura de vărsare a Siretului în Dunăre * Aproape 300 de suflete cu nevoi, drame şi zâmbete rătăcite * Un sat unde nimeni nu a fost recenzat * Oameni care nu există* Un sat de pescari, fără nume. Că nu l-a botezat nimeni. Nu şi-a găsit naşul, cum se zice. Aşa-i spun oamenii aşezaţi aici. Pentru că, de când primul venit a bătut ţăruşul de temelie, majoritatea localnicilor se ocupă cu pescuitul. Prind peşt ...

Miercuri, 17 noiembrie, în Casa cu absidă „Laurenţiu Ulici”, unde se află sediul Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Iaşi, poeta gălăţeancă Luminiţa Mihai a primit legitimaţia de membru al breslei scriitoriceşti. Cuvintele sale au fost aplaudate, mai ales că autoarea cărţilor „Nordul gordian”, „Salcâmaria” şi „Mai avem de plâns împreună” a spus că oraşul Iaşi este „ierusalimul culturii româneşti”, loc în care a găsit recunoaştere prin revis ...

Ce vrei să te faci când vei fi mare? Eu vreau X! Eu vreau Y! Eu vreau Z!Unul, din spatele clasei şi din pătura de jos, cititor de poveşti cu lumânarea şi cu licărirea mentolată a lunii, răspunde vehement şi definitiv: eu vreau să mă fac Victor Cilincă!Profesorul de mirare tace mult şi întreabă puţin: da’ ce, Victor Cilincă este mare?Răspunsul porneşte uşor şi loveşte greu catedra: nu, domnule, nu! Victor Cilincă nu este mare! Victor Cilincă este important! Citiţi „ ...

Dacă nu pot scrie devreme despre o carte citită târziu, consider că am datoria morală/profesională de a nota, totuşi, câteva impresii în legătură cu "La pioggia siciliana" (ploaia siciliană), al doilea volum de poezii semnat de Luminiţa Dediu-Agheorghesi, volum legiferat la Editura "Sfera" din Bârlad şi aproape gata de lansare cât mai curând, în Tecuci.Nimic prolix în cele 53 de poezii ale acestei cărţi. Mai ales că autoarea face casă bună cu stilul parabolic, multe dintr ...

Sunt în stare să vă spun o poveste răscolitoare prin frumuseţe şi imprevizibil. O poveste din Galaţi. O poveste din gară. Dintr-un bar aproape de gară. Stau la taclale cu Iulia. Fumez şi beau pe datorie. Nici o problemă: la câte datorii am, cred că am să dau colţul foarte târziu. Este devreme. Cam pe la prânz. Brusc, aşa, ca din neant, ca dintr-o cută a timpului, în bar intră o ţigăncuşică splendidă, o copiliţă omenească lebădătoare, imposibil de aşezat în cuvint ...

Îmi trebuie o adeverinţă de salariu. Săptămâna trecută. Drept pentru care mă duc la Serviciul Personal/Resurse Umane din vârful Primăriei. Nu e coadă la uşă. Îmi dreg vocea, îmi verific timbrul cu o şoaptă, nu cumva să fie prea bariton sau prea soprană, bat corespunzător în lemn şi intru. Intru pâş-pâş, să nu deranjez prin zgomotul picioarelor de hodorog încălţat. Încăperea e plină cu trei funcţionare. Mă adresez celei din stânga, fiindcă măria sa se ocupă ...