NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi

Moto: "unul câte unul, trec atâtea vise./ n-am nici un păianjen, parc-am asfinţit./ vine răzbunarea păsării ucise./ intră noaptea-n mine ca o maică-n schit./ (Iolanda Cremene) Stau la capătul Sosirii,/ poate se îndură, poate mă aude şi mă vede,/ şi mă trece-n cont, şi vine să-mi deschidă poarta, uşa,/ geamul…

Te salut, Prietene – să mergi sănătos de Aici până Când şi de Sus până Jos, până Când vei afla Ce a fost, Cum a fost şi de ce nu ţi-a spus – Viaţa – preţul de Cost! Te salut, Prietene – vreau să cred că te-ai dus de Acum…

nu cred că nu se poate să se-ntâmple şi nu mă mint că nu-i adevărat – nici nu regret şi nici nu sper nimica din (ne)păsarea lui emcepătrat o stare in/credibilă de masă – micul dejun, dejunul, cina...toată în sensul unic al eternităţii (s)puse-n viteză logică pătrată viteză dreaptă şi…

Încă ne mai rugăm pentru Trupul şi pentru Sufletul roabei tale, Candoarea! Încă ne mai rugăm pentru că mai suflă, mai lăcrămează şi mai nădăjduieşte prin Omenirea gunoaielor şi printre gunoaiele Omenirii, mai crede în interzicerea Nesimţirii şi ameninţării cu Nesimţirea, mai are curaj să stea pe marginea Drumului şi…

"Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) trebuie să facem ceva împotrivacestui Cuvânt ne/obişnuit şi ne/îndurător -şi chiar acuma să-l pedepsim aspru şi definitivpe Regele-fiu al Vântului,care a reuşit să păcălească Moartea foarte uşor (!)(!) trebuie să-i smulgem din minte şi din inimăideea şi trufia că l-a plămădit pe Ulise:un…

(!) toamnă crizantemătoare,/ toamnă crizantemireasă, vino şi la mine-n suflet,/ vino şi la mine-n casă, vino să-mi aduci osândă,/ nu cer milă, nu cer voie să mă laşi, fără durere,/ pe corabia lui noe (!) (!) toamnă crizantemplieră,/ vrei să-ţi fiu crizantemire? vrei să pierd-câştig turnirul/ doar de dragul dumitale?…

Mai văd şi mai aud cum se întoarce acasă, negreşit, ca un secret, în fiecare seară, simplă, blândă – din ce în ce mai greu şi mai încet! Şi mă cuprinde o grozavă frică de-un viitor apropiat, cumplit, când ar putea să nu se mai întoarcă în locul majestos, de…

Intrăm în aceeaşi oglindă şi în aceeaşi secundă şi în acelaşi gând şi în acelaşi vis: oglindă care niciodată nu poate să mintă, secundă în care niciodată nu-i închis, gând pentru care păstrăm numai înţelegere şi candoare, vis în care încăpem împreună şi fără să nu credem că fiecare-i împărţit…