NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi
Făt-frumos...urât din Lacrimi (fără ieşire)
Scris de Ion Zimbru Joi, 21 Martie 2019
Şi umblu...(toată viaţa)...prin ochii tăi adânci!... şi ce frumos!...nu-i nimeni!...doar eu!...tu unde eşti?... citesc retine, caut, întreb, ascult...ş-aud cum torni eternitate şi aşteptare-n ceşti! Şi umblu...(fără milă)...te rog, vreau să (mă) plângi, să pot ieşi în lacrimi şi să te văd măcar în ultima secundă!...hai, doamnă, e târziu... şi sufletul…
CARE pe CARE (despere NU CREDE)
Scris de Ion Zimbru Marți, 17 Ianuarie 2023
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" nu crede c-o să vină, dar cată peste zare - ce vrea de la zadarnic? ce vrea de la neant? ce-aşteaptă de la CERUL/PRINCIPIU arogant? de la ETERNUL cinic şi hâd "CARE pe CARE" ??? mai bine-ar zice: gata, salut, mă sui…
LA două CAPETE (dosarele Z)
Scris de Ion Zimbru Marți, 20 August 2019
când m-ai strigat, ne/vinovato – parcă ieri-i – eram la capătul sintactic al căderii şi aşteptam de mult, de mult ceastă strigare, ca (pe)-un îndemn demonic la continuare, ca (pe)-un triumf trufaş al visului de unde am învăţat că VEŞNICIA se ascunde şi hohoteşte senzual într-o secundă indiferentă, păcătoasă şi…
CUVÂNT sub alt CUVÂNT [la mormântul mamei Mariana Gheorghiţă - Ţărnă Uşoară!]
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 18 Noiembrie 2020
(!) a zis că pleacă într-o zi.../ şi a plecat spre nu ştiu unde, spre nu ştiu cum, spre nu ştiu când, însă n-aude, nu răspunde, chiar dacă o rechem mereu.../ mereu sunt marele înfrânt al ultimei deşertăciuni/ din vis, din suflet şi din gând, din tot ce mi-a fost…
Din colecția ”Cele mai frumoase poezii rămase tablou” DOUĂ CARE (dosarele Z)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 07 Mai 2021
(!) mâine, când e gata carul mare/ şi s-opreşte la fereastra mea, caut şi mă sui cu toată viaţa/ – să-mi ajungă până unde va (!) (!) caut cele bune şi nebune,/ tot ce am făcut şi n-am făcut, să rămână pur şi simplu-n urmă,/ să-mi ajungă până la-nceput (!)…
Catharsis fără Sfârşit (mic...tratat de amăgeală)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 05 Mai 2018
Mă amăgeşte-al mării marmorean murmur când cântul de sirene nu ştie să mai tacă şi mă-nfioară cu-arfa lor mătăsoasă, dacă ştiu să le-ascult melosul indiferent şi pur! Şi pur mă ştie-n pururi, de când am înţeles ce se ascunde-n umbra înaltelor abisuri ale răbdării celor care-au făcut din visuri tot…
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" ÎN TOIUL SERII (psalmul mamei dintotdeauna)
Scris de Ion Zimbru Joi, 20 Ianuarie 2022
O văd şi-acum cum vine de la deal,/ pe cărăruia şerpuită, lungă, cum stă pe loc, aşa, din când în când,/ să-şi tragă duhul ostenit de muncă! O văd şi-acum cum vine de la câmp,/ pe drumul cu-arătare colburoasă, cum duce palma - streaşină - la ochi,/ să vadă cât…
Trei Spurcate (I) (dosarele Z)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 23 Noiembrie 2018
Prima Spurcată (!) ai grijă, fiule, ai grijă:/ poartă blândeţe de pisică şi – iluzorie, din fire – / suceşte fire prin firide antice, noi, aşa, moderne.../ dacă întrebi, la o adică, zice că toarce în simbria/ destinului şi, pasămite, este imună la tristeţe/ şi la-nchinare şi la rugi, te…
DOUĂ LENTILE (psalm-poem antinomic postum)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 05 Septembrie 2020
văzut şi citit printr-această/ celestă lentilă...convexă, nemernicul haos îmi pare/ normal, serios, fără teamă, izvor de iubire, prieten,/ focar de alean şi tandreţe... şi parcă suntem în aceeaşi/ clipită eternă de-o seamă, şi parcă mă duce cu gândul/ că suntem aceluiaşi centru fricoşi tributari şi ostatici,/ închişi cu (des)credere pentru…
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" HAI... SĂ MERGEM! (psalm-poem postum târziu)
Scris de Ion Zimbru Marți, 19 Octombrie 2021
Hai să ne suim într-o caleaşcă/ şi să mergem tocmai Nicăieri! Hai, numai acolo ne aşteaptă/ mâine, astăzi, ieri, alaltăieri...! Ia-ţi cu tine rochia de seară,/ cea în care te-am îndrăgostit, rochia cea movă şi subţire,/ rochia cea fără de sfârşit! Hai... că se apropie secunda/ şi răbdarea clocoteşte-n cai,…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” LUMINA MEA (altă vecernie)
Scris de Ion Zimbru Marți, 26 August 2025
Oare de ce, Lumina mea, n-ai stat la rând? de-atunci te strig şi te aştept, ştii tu de când – te rog s-auzi, te rog să vii printre cuvinte, printre vii, crizantemând, crizantemând, crizantemând! Şi câte toamne-au mai plecat...şi s-au întors fără surâsul tău frumos, cel mai frumos – de…
SPOVEDANIE (despre ACEEA - după o idee a lui Ion Luca Caragiale)
Scris de Ion Zimbru Luni, 29 Iulie 2019
mărturisesc: n-am fost atent/ să văd cât poate fi de-absentă, n-am auzit şi n-am văzut/ cum că nici tu nu eşti atentă! mărturisesc: nu cred că pot/ a fi în stare să-mi iau seama cum de nu ştiu că am uitat/ demult „si vis amari, ama”! mărturisesc: este-n zadar/ orice,…
MUSAI (dosarele Z)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 22 Februarie 2020
vezi RAZA ceasta? eu sunt CERCUL ei – predecesor al ARIEI CELESTE, unde concretul mişună abstract, unde abstractul dă concretul PESTE, adică dincolo – uitându-mă de-aici ori de acolo – ce mirare tristă când văd şi-aud – jur pe tot lungul meu – că-n UNIVERS „dincoace” NU EXISTĂ !!! vezi…
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Operaţii de Împărţire (pastel aproape... mai târziu)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 18 Iunie 2021
fluture şi flutură/ vise vi se scutură vi se-mparte zboru-n două/ cu tăiş de lună nouă cu tăiş de lună plină/ aripile prin grădină vi se-mpart la miez de floare/ tocmai tămăduitoare de alean şi de haihuia/ tuturor şi-a nimănuia de urât şi de mâhnire/ că nu-i nimeni să mai…
În Visul Acesta (pentru memoria Magdalenei Oancea, odinească-se în Pace!)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 16 Februarie 2018
Se face că sunt acolo, unde-i aici pentru cei care m-au aşteptat o viaţă întreagă!... Şi se mai face că toţi mă întreabă de ce n-am mai rămas acolo, adică aici pentru cei care nu m-au aşteptat niciodată!... Şi se face că sunt acolo: cărare pentru fluturi, cărare pentru furnici,…
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" DOUĂ DUHURI [Blândețea și Nuiaua]
Scris de Ion Zimbru Marți, 22 Martie 2022
Cu duhul BLÂNDEŢII mi-a dat învăţare/ de BUNE şi CARTE, cu duhul NUIELEI mi-a dat dezvăţare/ de RELE şi MOARTE !!! Mi-a dat învăţare să merg şi să tac/ prin sfinte zăpodii, că numai aşa m-oi putea dezvăţa/ de silă şi dodii !!! Să merg şi s-aud cum se suie…
Cuvânt Înainte (postfaţă)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 14 Noiembrie 2018
(!) e cea mai frumoasă-ntâmplare/ din nordul acestei secunde,/ e cea mai deşteaptă părere.../ dar nu ştiu de ce nu răspunde/ la strigătul meu din adâncul/ cuvântului dat înainte,/ hăt-hăt, la stârnirea luminii/ din beznă, cu primul părinte (!) (!) e cea mai frumoasă-ndurare/ această-ndărătnică joacă/ din sudul cuvintelor mele.../…
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" ULTIMA AMENINȚARE (de/spre apropiere)
Scris de Ion Zimbru Marți, 02 August 2022
(!) am să te smulg din timpul cel ETERN şi-am să te-(a)duc într-o VREMELNICIE, unde-ai să fii mai mult decât a fost tot ce-ai crezut c-o fi să (nu) mai fie (!) (!) am să-ţi arăt ce face-un VALŢ nocturn când i se-ntâmplă sfânta DĂNŢUIRE a noastră şi a celor…
Lauri şi Poezie (dosarele Z)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 27 Martie 2019
Demult, cam pe vremea când zeiţa dreptăţii venea cu balanţa şi cu sabia la fiecare poartă, noi o aşteptam cu pâine şi cu sare... iar tu ziceai şi jurai că n-ai să mori niciodată! Demult, cam pe vremea când zeiţa frumuseţii venea la noi cu dragoste şi cu artă pentru…
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” AŞTEPTARE (pentru doamna Tincuța Boza – La mulți ani!)
Scris de Ion Zimbru Luni, 15 Noiembrie 2021
mi-a spus cineva că eşti cea mai frumoasă dintre toate substantivele pe care le-am întâlnit între depărtare şi acasă, şi le-am stat umilit la picioare (!!!) mi-a spus cineva că te-a văzut odinioară, cu capul pe genunchi, ca o aşteptare unde nu vine nimeni să-ţi spună: domnişoară, numai dumneavoastră puteţi…
Schimb de Noapte (dosarele Z)
Scris de Ion Zimbru Marți, 25 Septembrie 2018
Şi abia mai aud un tic-tac ostenit şi o flacără-ncet cum se-ntoarce-n chibrit – hai să mergem pe dealuri, la noapte, haihui, hai, marmora mea, hai să facem statui! Hai să facem statuile celor ce-au fost şi mi-au dat şi mi-au spus nu cumva fără rost să trăiesc pe această…
POEM în LABIRINT (despre munca în zadar)
Scris de Ion Zimbru Marți, 16 Aprilie 2019
de dimineaţă până seara/ caut femei prin LABIRINT femei cu coapse de aramă/ femei cu coapse de argint şi nu găsesc nici o fărâmă/ una măcar aşa de leac de mic dejun măcar o babă/ chiar dac-ar fi baba novac ziua şi noaptea fără milă/ caut cu patimă şi sârg…
Clipa cea mai Lungă (pentru Ariclia Orhei, cu tot Respectul!)
Scris de Ion Zimbru Marți, 07 Mai 2019
Am astă clipă...o păstrez întruna, ca pe-un secret curat, ca pe-un odor... (e prima...celelalte sunt murdare...)... s-o am atuncea, când va fă să mor! Am astă clipă...o ascund în suflet... numai acolo-i locul cel mai sfânt... în rest, e destrămare şi minciună, timp sfărâmat şi steauă fumegând! Am astă clipă...clipa…
SFIICIUNI de TOAMNĂ (către Sebastian Constandache - în Ziuă Aniversară!)
Scris de Ion Zimbru Marți, 29 Noiembrie 2022
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Începe bună seara-n livada cu iubire,cu dulcele/amarul aromei din gutui,cu gândul că la iarnă s-aude primăvaracum suie înc-o toamnă în pomii nimănui! Începe să coboare tristeţea printre ramuri muiate în adâncul tăcerii rogvaiv, aşa, ca-ntr-o cerneală de unde aşteptarea ia scrisuri de…
