NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi

Demult, cam pe vremea când zeiţa dreptăţii venea cu balanţa şi cu sabia la fiecare poartă, noi o aşteptam cu pâine şi cu sare... iar tu ziceai şi jurai că n-ai să mori niciodată! Demult, cam pe vremea când zeiţa frumuseţii venea la noi cu dragoste şi cu artă pentru…

mi-a spus cineva că eşti cea mai frumoasă dintre toate substantivele pe care le-am întâlnit între depărtare şi acasă, şi le-am stat umilit la picioare (!!!) mi-a spus cineva că te-a văzut odinioară, cu capul pe genunchi, ca o aşteptare unde nu vine nimeni să-ţi spună: domnişoară, numai dumneavoastră puteţi…

Şi abia mai aud un tic-tac ostenit şi o flacără-ncet cum se-ntoarce-n chibrit – hai să mergem pe dealuri, la noapte, haihui, hai, marmora mea, hai să facem statui! Hai să facem statuile celor ce-au fost şi mi-au dat şi mi-au spus nu cumva fără rost să trăiesc pe această…

de dimineaţă până seara/ caut femei prin LABIRINT femei cu coapse de aramă/ femei cu coapse de argint şi nu găsesc nici o fărâmă/ una măcar aşa de leac de mic dejun măcar o babă/ chiar dac-ar fi baba novac ziua şi noaptea fără milă/ caut cu patimă şi sârg…

Am astă clipă...o păstrez întruna, ca pe-un secret curat, ca pe-un odor... (e prima...celelalte sunt murdare...)... s-o am atuncea, când va fă să mor! Am astă clipă...o ascund în suflet... numai acolo-i locul cel mai sfânt... în rest, e destrămare şi minciună, timp sfărâmat şi steauă fumegând! Am astă clipă...clipa…

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Începe bună seara-n livada cu iubire,cu dulcele/amarul aromei din gutui,cu gândul că la iarnă s-aude primăvaracum suie înc-o toamnă în pomii nimănui! Începe să coboare tristeţea printre ramuri muiate în adâncul tăcerii rogvaiv, aşa, ca-ntr-o cerneală de unde aşteptarea ia scrisuri de…

când mă văd, păsările se adună şi intră în zbor şi pleacă departe de gândurile şi intenţiile mele – nu ştiu de unde au aflat că sunt condamnat să port în spinare un cer apăsător şi fără stele fiindcă am întrerupt o mie şi unu de cântece – cu praştia…

Două dealuri cu lavandă şi un deal cu ghioceiam grijit în primăvară... dar tu n-ai venit să iei!ai minţit c-ai fost aiurea, nu ştiu unde, nu ştiu cum...toate au murit pe dealuri, toate-s pulbere şi scrum!...eu nu cer măcar a-mi zice unde-ai stat şi ce-ai făcut...sunt prea mic să tulbur…

la deal şi la vale, prin sângele tău,mă simt un titanic de-o viaţă întreagă –şi caut, şi caut...şi încă nu vădnimic temător – toţi se uită şi pleacădeparte de mijlocul tău majestos,departe de marginea ta luminoasă,de sufletul tău blând şi drept şi curat,de inima ta cum un dor de acasă…

Eu nu mai am – am dat (la toţi, la toate) de râs, de plâns, de viaţă şi de moarte! am dat (la fiecare) cât a vrut până la capăt, până la-nceput! am dat şi la frumos şi la urât, şi nu mai am (şi eu) cu ce să râd!…

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Făceam concurs de sărituri în râpă -cine rămânea întreg, primea biscuiţi şi flori -din când în când, o auzeam pe mama:ai să mori, făptaşule, ai să mori!Râpa era foarte adâncă... şi foarte mulţi copiivisau biscuiţi şi bomboane de lux -unii nu se…

Acuma duc o paralelă/ cu drumul, pe ţărână, dreaptă sau strâmbă, după cum e firul/ vieţii şi-al morţii dintre noi... mă odinesc, sărut pământul/ şi duc o perpendiculară pe paralelă... iar odină.../ şi iar... şi iar... văd... suntem doi fiindcă nu-i de unu jocul/ care aşteaptă să se-ntâmple... dorul îmi…