NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi

Se face că sunt acolo, unde-i aici pentru cei care m-au aşteptat o viaţă întreagă!... Şi se mai face că toţi mă întreabă de ce n-am mai rămas acolo, adică aici pentru cei care nu m-au aşteptat niciodată!... Şi se face că sunt acolo: cărare pentru fluturi, cărare pentru furnici,…

Cu duhul BLÂNDEŢII mi-a dat învăţare/ de BUNE şi CARTE, cu duhul NUIELEI mi-a dat dezvăţare/ de RELE şi MOARTE !!! Mi-a dat învăţare să merg şi să tac/ prin sfinte zăpodii, că numai aşa m-oi putea dezvăţa/ de silă şi dodii !!! Să merg şi s-aud cum se suie…

(!) e cea mai frumoasă-ntâmplare/ din nordul acestei secunde,/ e cea mai deşteaptă părere.../ dar nu ştiu de ce nu răspunde/ la strigătul meu din adâncul/ cuvântului dat înainte,/ hăt-hăt, la stârnirea luminii/ din beznă, cu primul părinte (!) (!) e cea mai frumoasă-ndurare/ această-ndărătnică joacă/ din sudul cuvintelor mele.../…

(!) am să te smulg din timpul cel ETERN şi-am să te-(a)duc într-o VREMELNICIE, unde-ai să fii mai mult decât a fost tot ce-ai crezut c-o fi să (nu) mai fie (!) (!) am să-ţi arăt ce face-un VALŢ nocturn când i se-ntâmplă sfânta DĂNŢUIRE a noastră şi a celor…

Demult, cam pe vremea când zeiţa dreptăţii venea cu balanţa şi cu sabia la fiecare poartă, noi o aşteptam cu pâine şi cu sare... iar tu ziceai şi jurai că n-ai să mori niciodată! Demult, cam pe vremea când zeiţa frumuseţii venea la noi cu dragoste şi cu artă pentru…

mi-a spus cineva că eşti cea mai frumoasă dintre toate substantivele pe care le-am întâlnit între depărtare şi acasă, şi le-am stat umilit la picioare (!!!) mi-a spus cineva că te-a văzut odinioară, cu capul pe genunchi, ca o aşteptare unde nu vine nimeni să-ţi spună: domnişoară, numai dumneavoastră puteţi…

Şi abia mai aud un tic-tac ostenit şi o flacără-ncet cum se-ntoarce-n chibrit – hai să mergem pe dealuri, la noapte, haihui, hai, marmora mea, hai să facem statui! Hai să facem statuile celor ce-au fost şi mi-au dat şi mi-au spus nu cumva fără rost să trăiesc pe această…

de dimineaţă până seara/ caut femei prin LABIRINT femei cu coapse de aramă/ femei cu coapse de argint şi nu găsesc nici o fărâmă/ una măcar aşa de leac de mic dejun măcar o babă/ chiar dac-ar fi baba novac ziua şi noaptea fără milă/ caut cu patimă şi sârg…

Am astă clipă...o păstrez întruna, ca pe-un secret curat, ca pe-un odor... (e prima...celelalte sunt murdare...)... s-o am atuncea, când va fă să mor! Am astă clipă...o ascund în suflet... numai acolo-i locul cel mai sfânt... în rest, e destrămare şi minciună, timp sfărâmat şi steauă fumegând! Am astă clipă...clipa…

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Începe bună seara-n livada cu iubire,cu dulcele/amarul aromei din gutui,cu gândul că la iarnă s-aude primăvaracum suie înc-o toamnă în pomii nimănui! Începe să coboare tristeţea printre ramuri muiate în adâncul tăcerii rogvaiv, aşa, ca-ntr-o cerneală de unde aşteptarea ia scrisuri de…

când mă văd, păsările se adună şi intră în zbor şi pleacă departe de gândurile şi intenţiile mele – nu ştiu de unde au aflat că sunt condamnat să port în spinare un cer apăsător şi fără stele fiindcă am întrerupt o mie şi unu de cântece – cu praştia…

Două dealuri cu lavandă şi un deal cu ghioceiam grijit în primăvară... dar tu n-ai venit să iei!ai minţit c-ai fost aiurea, nu ştiu unde, nu ştiu cum...toate au murit pe dealuri, toate-s pulbere şi scrum!...eu nu cer măcar a-mi zice unde-ai stat şi ce-ai făcut...sunt prea mic să tulbur…