NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi
ULTIMA OPRIRE (la mormântul lui Georgel Grecu - Țărnă Ușoară!)
Scris de Ion Zimbru Joi, 24 Octombrie 2024
Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" Cât pe ce să înceapă... dar s-a opritexact când eram bucuroscă nu mai sunt singur niciodată,când mă îmbrăcasem cu hlamida pe dos,uite-aşa, să-mi poarte norocşi să nu fiu deocheat în sclavia/împărăţia cealaltă!Cât pe ce să înceapă... dar s-a opritsă-şi tragă sufletul şi…
O Fiară (către Ion Stratulat, La Mulţi Ani!)
Scris de Ion Zimbru Marți, 11 Septembrie 2018
(!) şterge-ţi trecutul, fugi de viitor,/ ieşi din prezent, stai totdeauna lângă,/ azvârle ceasul, fii atemporal/ - secunda-i fiara care te mănâncă (!) (!) te sfarmă şi te-nghite pas cu pas,/ vorace, ticăloasă şi urâtă,/ contagioasă, crudă, fără leac,/ spăimoasă-n stare - cinic - să te râdă (!) (!) ispititoare-n…
SPORADIC (şi din ce în ce mai des)
Scris de Ion Zimbru Marți, 15 Octombrie 2019
Din când în când, stau faţă-n faţă/ cu domnul (marele) Nimic în care se-nvârteşte Totul,/ bine şi rău şi cald şi frig... şi parcă vrea să-ntrebe Cine-s/ şi Cine-i, să întreb şi eu, însă avem un fel de spaimă/ în centrul sfântului Mereu, şi-un fel de silă ne cuprinde,/ un…
PROVOCARE (dosarele Z)
Scris de Ion Zimbru Luni, 25 Noiembrie 2019
mi-ai spus DEMULT - să am şi eu habar chiar dacă nu-i NIMIC de înţeles - să caut DES ce se găseşte RAR, să caut RAR ce se găseşte DES fiindcă - altfel - în zadar am strâns atâta ne/răbdare în scrisori, şi dor, şi aşteptare... şi - în plâns…
EXACT în LOCUL care dă LUMINĂ [la mormântul MAMEI]
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 23 Septembrie 2020
un câmp de luptă cu garoafe negre opreşte şi pietrifică soldaţii - războiul ăsta nu e pentru ei, acest război e pace pentru alţii ei duc în buzunarul de la piept garoafe roşii, care or să vină cu-n glonte mai deştept şi nimerit exact în locul care dă lumină ei…
CALEA [la mormântul lui Romulus Vicenţiu Vasile Batog – Ţărnă Uşoară!]
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 28 Octombrie 2020
(!) aceasta-i CALEA care duce tocmai cândn-o să mai mângâi nici o stea, nici un pământ, n-o să auzi nici un ham-ham,/ nici un cri-cri la nici un geam, nu ai să vezi decât nimicul şchiopătând (!) (!) aceasta-i CALEA – şi nu poţi să te abaţi, nici să…
Moartea (nu) se desparte în Silabe (!?) (dosarele XYZ)
Scris de Ion Zimbru Luni, 28 Octombrie 2024
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Şi-ncet, şi mult - sub salcia fântânii,/ cu tine şi cu cerul mai aproape,foarte aproape, doi în unu - stăm/ şi despărţim cuvinte în silabe!Eu - negreşit - despart un fir de apă/ şi-l aşezăm pe buze şi pe frunte,că s-a uscat…
Poem cu Lacrimă de Onoare (fără cuvinte)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 27 Iulie 2018
Când ai văzut că nu mai am cuvinte şi stau Pustiu la margine de Sat, m-ai dat Ion de suflet la Uitare, de sufletul Cuvântului m-ai dat! Şi stau şi tac şi tac şi stau...cum tace şi stă-n salcâm nimicul tot şi-mi dă tot ce a strâns din viaţa mea…
Catharsis (dosarele Z)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 17 August 2018
şi vocile nopţii mă smulg/ din somn şi m-aruncă la vulg, iar vulgul mă smulge din vis/ şi-mi scrie pe aripi "închis"! e timpul să plec dintr-acest/ perfid simulacru celest, e timpul să plec şi s-ajung/ în mijlocul punctului lung, adică în inima cui/ nu poţi şi nu vrei să…
Balet (dosarele Z)
Scris de Ion Zimbru Luni, 17 Septembrie 2018
(!) sunt prea înalt să cred c-au fost o întâmplare acestea toate şi ne/toate - acest tot, dar şi ne/tot, vibrează-n sine, muşcă, doare, stârneşte pricini între pot şi nu mai pot, azvârle zero din adâncuri spre înaltul care-l azvârle din înalturi spre adânc - sigur că da, dinspre nimic…
PIRUETĂ (lăcomie și damasc)
Scris de Ion Zimbru Luni, 13 Martie 2023
Din colecția ”Cele mai clare poezii rămase tablou” !doamnă floare de damasc,/ am să vin şi-am să te pascîntr-o noapte fără lună.../ să vedem ce-or să mai spunăcei care pândesc să vadă/ mica mea şeherezadăcum se suie-n vals şi-mi cere/ numai puncte de vederedespre piruete-n beznă/ şi-o (sur)prindere de gleznăcând…
NIŞTE APĂ (II) (dosarele XYZ)
Scris de Ion Zimbru Luni, 16 Septembrie 2019
Moto: „Cărţile mele sunt ca apa. Cărţile marilor genii sunt ca vinul.Din fericire, toată lumea bea apă”. (Mark Twain) Îngrijesc TRUPUL fântânii/ - DUHUL APEI îmi şopteşte: nu-i nimic mai trist în lume/ ca FÂNTÂNA PĂRĂSITĂ !!! mângâi SUFLETUL fântânii/ - altfel, nu mai pământeşte !!! altfel, pleacă şi s-ascunde-n/…
MORFOLOGIE şi SINTAXĂ [o defecţiune perfect des/compusă]
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 03 Octombrie 2020
sintaxa mea frumoasă, de ziuă şi de noapte, eşti doamna poeziei de-o mie de lumini, eşti singura din care cuvintele-mi dau viaţă – te rog, vino acuma, urgent, să mă declini !!! căci mi-i morfologia defectă fără tine – te-am mai strigat o dată, dar te-ai silit să fugi…
Primul şi Ultimul domiciliu Stabil (dosarele Z)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 02 Septembrie 2017
locuiam într-o ciocârlie totdeauna pe drumul fără capăt dintre pământ şi cer într-un cântec totdeauna pe drumul dintre cer şi pământ şi credeam că niciodată n-am să pier că niciodată zborul nu va să fie înfrânt şi că niciodată cuibarul şi văzduhul nu vor fi să rămână singure pe câmpia…
Ca o Aşteptare (Respect pentru Manuela Poteră, iubitoare de Poezie, La mulţi ani!)
Scris de Ion Zimbru Marți, 12 Septembrie 2017
(!) mi-a spus cineva că eşti cea mai frumoasă/ dintre toate substantivele pe care/ le-am întâlnit între depărtare şi acasă/ şi le-am stat umilit la picioare (!) mi-a spus cineva că te-a văzut odinioară,/ cu capul pe genunchi, ca o aşteptare/ unde nu vine nimeni să-ţi spună: domnişoară,/ numai dumneavoastră…
BALADA CURCUBEULUI DI/STINS (re/încărcare)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 16 August 2024
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) mă rog să-ţi fie bună seara toată, mă rog să-ţi fie sufletul frumos, să poţi ajunge unde curcubeul di/stins al amintirii se dă jos şi vine la fereastra cu muşcate, cu ochii tăi, cu aşteptarea ta, să-i torni adânc şi nalt…
MARIA (XI)
Scris de Ion Zimbru Joi, 06 Iunie 2019
Sigur că da! O aud pe Maria cum adoarme în inima pădurii!...Sigur că da! Cred că şi Maria mă aude cum adorm în inima pădurii!...Doamne ce sfântă-i această stranie adormire în inima pădurii! Să a/dormi în inima nopţii şi în inima pădurii, iată singurătatea singurătății unei sfinte Doimi! Fiindcă, pasămite,…
Noapte de Dans şi Lună de Pică (menuet)
Scris de Ion Zimbru Joi, 09 Ianuarie 2020
uite: din punct de vedere al ochilor mei învinşi de lumină pe deal şi pe vale – regina răsare apusă mereu şi vine pe prispă, să stăm la taclale !!! şi uite: din punct de vedere al ochilor ei la fel de înalţi în lumină adâncă – sunt regele orb…
Lucrare de Control la Vrednicie (dosarele Z)
Scris de Ion Zimbru Luni, 23 Octombrie 2017
Sunt gata, aştept, stau la poartă,/ cuminte, cu ochii pe zare, cu sufletul plin de nădejde,/ cu gândul că nu mi se pare nici bună, nici rea, nici amară,/ nici dulce...de ce nu se vede? de ce nu s-aude? nu ştie/ că tare mi-i foame şi sete şi dor de…
Minună(Ţie) şi Minună(Mie) (dosarele Z)
Scris de Ion Zimbru Joi, 21 Decembrie 2017
(!) dacă va fi să-ţi aminteşti vreodată/ vremea şi timpul visurilor tale,/ vezi să nu uiţi c-am fost şi eu cu tine,/ acolo şi atuncea, pe o vale,/ pe-un deal, pe-un drum de ziuă şi de noapte,/ încet, la o cişmea, la o fântână,/ sub liniştiri de trandafir sălbatic.../ ş-am…
Victoria preţului de Cost (dosarele Z)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 13 Aprilie 2018
Şi doar mi-ai spus: mai uită-te şi îndărăt! nu vezi că-n faţă-i numai silă şi prăpăd? de ce nu vrei să înţelegi/ că fugi înspre parapiteci? dacă nu crezi, am să-ţi descriu şi-am să-ţi arăt! Şi doar mi-ai spus: întoarce-te, nu are rost! nu vezi că-i mare şi fatal preţul…
Drumul Mântuirii (pentru Maria Sandu, straşnică cititoare la 89 de ani! Respect!)
Scris de Ion Zimbru Marți, 01 Mai 2018
(!) vino-n răsuflarea mea,/ că afară-i frig şi plouă... te aştept cu ochii mari/ şi cu mâinile-amândouă, te aştept şi te primesc/ lângă teiul de la poartă, tei adus de tatăl meu,/ tocmai de la Marea Moartă când era o Mică Vie,/ când s-a dus (acolo) tata ca să îmblânzească…
La tanti Zoica (II) (după „Ulciorul” lui Omar Khayyam)
Scris de Ion Zimbru Joi, 28 Iunie 2018
Vezi şi auzi cum se dilată secunda-ntr-astă Viaţă scurtă, iar Moartea stă-n Dispreţul Lumii şi-ar vrea să se îmbete turtă? Să se îmbete şi să-(şi) uite rolul şi rostu-n Tot şi-n Toate, iar noi să-i dăm din Clipa Noastră oleacă de Eternitate? Acum să gâtlănim, nu Mâine – mâine, aici,…
Din colecția „Cele mai triste poezii rămase tablou” AUTOPORTRET (de/spre tăcere)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 03 Decembrie 2022
Era târziu şi toamnă când a venit Maria – o văd...(până la steauă!)...superbolă şi rece, aduce crizanteme şi caută-nspre geamuri încetul şi-ncetarea în toi fără de lege! S-apropie de poartă şi trece prin răpciune ca pasărea-nnorată şi gata de plecare, s-apropie de mine şi nici măcar nu-ntreabă cum stau legat…
