NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) deschid o carte - chiar aşa, la întâmplare -aflu curat şi văd aceeaşi moromeţi,le dau bineţe şi le dau la fiecaretot ce aţi spus şi tot ce ştiţi şi tot ce vreţi (!)(!) simt răsuflarea lor pe creştet şi pe frunte…

Toată viaţa ai scris şi ai dat lucrare scrisă la scriere, adică la scrierile scriitorilor pe care i-ai citit, însă niciodată nu ai putut să treci pragul clasei următoare, şi niciodată n-ai aflat de ce se sinucid cei care se sinucid, şi de ce trăiesc mult cei care nu vor…

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" La capătul din partea cealaltă,pe linia dintre naştere şi moarte, foarte subţire,se aude scâncet de steauă:mama începe să plece fără oprire!Şi se înalţă, şi se înalţă, şi se înalţă,şi ne înălţăm şi noi, biruitori, deodată cu ea -încă nu vedem capătul din…

(!) stă peste tot, întruna, în viaţă şi în moarte, în inimă, în lacrămi, aproape şi departe, în gheaţă, în mişcare, în spaţiu şi în timp - e-un substantiv sălbatic, n-ai cum să-l dai la schimb, nimica, niciodată, nu-i poate ţine locul, şi arde, şi-ntreţine, dar poate stinge focul, ţine…

ascultaţi-mă, tovarăşi/ de frumos şi vis: locul cesta-i totdeauna/ gratis şi deschis, are timp să ne primească/ mult şi berechet, n-are nici o îndoială/ şi nici un secret! ne primeşte cu lumină/ şi cuvânt de psalm şi cu pâine şi cu sare,/ serios şi calm, noi suntem cu stea în…

S-a sfârşit vremea indiferenţei, nu mai suntem afară, nu mai e timp de pierdut şi drum de întors: să luăm nişte pâine de grâu sau nişte pâine de secară şi să-i ducem (repede) vrăjitorului din O(r)Z! Dacă nu mai avem secară sau nu mai avem grâu, să-i ducem (repede-repede) nişte…

(!) PRIMESC IERTARE, MĂ DECLAR ÎNFRÂNT - [...abia acum cred că era mai bine să fi păstrat un glonte pentru mine căci nu se ştie unde, cum şi când va trebui să încetez, cu el, mărşăluirea mea spre Sărbătoare: locul râvnit de toţi, de fiecare Soldat umplut de Glorie-n Măcel,…

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" La muncă!... La muncă!...Poetul trebuie condamnat la muncă silnică,pe viaţă, să se sature, să-i ajungă,să nu mai viseze, să nu trăiască mult şi uşor!...Ce-i cu atâta frumuseţe/ estetică nejustificată?Ce-i cu atâta poezie pe cap de locuitor?Ce-i cu atâtea cuvinte folosite/violate ilegal?Ce-i cu…

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"Un „Este” cu margini, o sumă de marginieu cred că începe în orice secundă...şi-i suntem aproape, aşa de aproape,că viaţa şi moartea perfect se confundă! Că plus/minus Viaţă e plus/minus Moarte,că plus/minus Tot e Nimicul acesta...!...Nu cred că ne-nşeală cu verzi şi uscate,nu…

(!) şi o pândesc de-o viaţă, prin tufănele...vine/ în fiecare toamnă, dar nu m-aude n-of/ – e reaua-haimanaua mea steauă fără nume,/ o văd cum stă-n mişcare, cum stă într-un pantof (!) (!) mă laud înspre ceruri: sunt alfa şi omega!/...dar nu mă bagă-n seamă, sunt ocolit şi praf!/...când i-am…

numai sub salcâmul acela, unde te-am aşteptat până la moarte, dar n-ai venit niciodată, am văzut şi am auzit cum se fac minunile într-această şi pentru această lume ne/vinovată numai sub salcâmul acela m-am rugat la dumnezeu să te aducă lângă mine şi să te convingi şi să te uimeşti…

Acum nu-mi mai trebuie minte.../ şi pun numai sufletu-n joc! Nimic nu mai stă la-ndoială.../ şi totul e simplu şi pur:/ nu am pentru ce să mai caut,/ nu am pentru ce să mai rog, nu-i nimeni să dea sau să ceară/ n-acest mic şi mare-mprejur! Şi dacă nu-i nimeni,…