NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi

(!) citesc şi-aud şi văd...ajunge?...ori n-ajunge?... dacă ajunge...mulţumesc...vino şi tu!... dacă n-ajunge, vino, totuşi, fără milă... dă înainte, dă-napoi...şi spune nu (!) (!) te rog să iei şi Filarmonica la tine – eu, unde sunt, n-am nici o mierlă, nici un tei, n-am nici o şansă, nici o floare, nici…

nu mă aşteptam să vină, dar a venit - şi chiar a fost frumos, a fost minunat uite, acum sunt exact în toiul frumuseţii, sunt şi subiect, sunt şi predicat, am deschidere şi dezlegare la toate am chiar şi INFERN personal, am totul la unghia mică, am aer de mare…

orbecăieli savante-n percepţii fără noimă sfărâmă orice visuri şi orice perspectivă, înaltul se coboară, adâncul se ridică - rămâne numai lustru şi numai împotrivă (!) o suprafaţă-ngustă, anostă, deşucheată desparte lumea-n două bulucuri: marghioleală şi straşnică prosti(r)e... dar nu-i vreo câştigare - deosebirea-i mică, infinitezimală (!) şi ce mai tevatură…

Ai ars frumos şi negreşit... ai ars cum rugul sacrosanct sub rug de mure, dar timpul/spaţiul tău mirobolant s-a hotărât, n-a vrut să se îndure de ochii tăi şi de lumina ta, şi parcă răzvrătirea unui faust te-a smuls din ce-ai avut adânc şi nalt, a râs şi te-a oprit…

Ce iarnă corectă şi bună!/ – îmi spun...şi mă duc şi deschid fereastra, să intre Misterul/ şi Regele meu, Ioanid! Îmi cade zăpadă pe faţă/ şi sunt bucuros – în sfârşit – că vântul mi-aduce cuvântul/ Maestrului meu, Ioanid! Ce pur fără margini se vede,/ s-aude, s-aşterne...tocmit drept semn sfânt…

Ai să auzi când te-oi striga: MARIE, sunt sub sărutul sufletului tău, cel mai curat sigiliu al uimirii de sfânt şi sclav la bine şi la rău... când te-oi striga şi-oi spune că începe să-mi fie dor, din ce în ce mai dor de veşnicia ta tulburătoare: un fel de…

Moto: „nu există fulger fără fulger” (Nichita Stănescu) să am în(de)ajuns tăcere vie, culeg şi desfăşor tăcere moartă – scriu „câine rău” pe gardul nerăbdării şi suflu-n vatra iadului, să ardă şi să învăţ că doar prin holocaust se poate-ntr-adevăr purificare, că numai astfel se întâmplă „viul” şi liniştea secundei…

Moto: „LIMBA ROMÂNĂ ESTE PATRIA MEA” [Nichita Stănescu] nimic nu poate fi mai TRIST/ decât un SFÂNT plecat DEPARTE, nimic nu poate fi mai SFÂNT/ decât un TRIST suit în CARTE, nimic nu poate fi mai DOR/ decât un OM lângă FÂNTÂNĂ când scoate APĂ pentru cei/ care vorbesc LIMBA…

a fost frumos, foarte frumos, himera mea devastatoare - ne-am renăscut de-atâtea ori, prin mila ta conservatoare prin grija ta ne-am sinucis, năluca mea catastrofală, ca doi amanţi proşti şi cuminţi, dar n-am făcut nici o scofală şi, dimpotrivă, chiar am plâns, am râs de neghiobia noastră - visul ni-i…

cred că am să ajung unde se ascund fluturii când plouă şi mă rog la dumnezeu cu mâinile-amândouă să nu mă oprească cei care au plecat şi mi-au spus că am să caut zadarnic susul pe jos şi josul pe sus că am să mă împiedic de moarte cu mult…

"Cele mai clare poezii rămase tablou"(!) în CARUSEL, de-atunci, de la-nceputuri -aşa se spune şi aşa se crede -"ȘI NU-I, ȘI E" - cum strigă Eminescu,Eschil, Homer, Socrate, Arhimede,cum strig şi eu - vremelnicul - întruna,viteaz şi laş, naiv şi laolaltăcu toţi, cu toate - însă mă-nconjoarăsingurătatea ASTA şi CEALALTĂ…

(!) aş vrea să te-ntreb despre MAMA - tu ştii cel mai bine ce face sărmana mea mamă frumoasă, plecată să doarmă în pace (!) (!) a spus că se duce-ntr-ACOLO, o leacă, a spus că se duce spre alte şi alte-nceputuri, să-ndrepte lumina sub cruce (!) (!) a spus…