NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi

ce somn adânc, ce somn adânc/ mi s-a făcut în ochiul stâng ce somn înalt, ce somn înalt/ mi s-a făcut în celălalt ce vis frumos, ce vis frumos/ am început de sus în jos ce vis în plus, ce vis în plus/ am început de jos în sus şi…

frumoaselor femei din totdeauna,/ cămaşa voastră o descântă luna, pe gâtul vostru, lacrimi catedrale/ vă cer iertare şi se duc la vale! adeseori, cu dorurile voastre/ turnaţi în vii globule mov-albastre şi viii le răstoarnă în pahare,/ crezând că beau mătăsuri viitoare! şi vă uitaţi încolo, pe fereastră,/ cum vine-ncoace…

Moto: „atât a mai rămas din tot ce-a fost:/ o tristă şi banală resemnare, o dumirire fără haz şi fără rost,/ o neizbândă care nici măcar nu doare” (Iolanda Cremene) Şi cum văzduhul de pământ s-agaţă lesne, să nu rămână cerul fără loc de veci... aşa mă prinde lungul drumului…

desprind numai frumos din orişicând ş-apoi îl dau pe tot, la totdeauna - nici nu mă tem şi nici nu-mi pare rău că iau din toate şi răstorn într-una! scot pur şi simplu din uitare, scot cu inima la cine mă aşteaptă şi mă primeşte-n suflet şi în vis şi…

(!) am început să nu mai vreau, să nu mai pot rămâne-aici, mă duc la loc, la timp, la mod, mă nalţ încet, încet, încet/ - ştiu că sunt singurul poet care-a (de)scris pământul tot şi cerul tot (!) (!) a fost adânc pe sus, a fost înalt pe jos…

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"pot crede oricând că mă duc înapoi să caut şotronul uitat în ţărână - s-apropie timpul, s-aude cum cad secundele ultime-n zero şi-ngânăîn toiul seminţelor scâncete noi şi-un alt început de plecare-nainte, extaz şi-agonie, senin şi-nnorat, cuvânt in/egal printre alte cuvinte acolo-s, şi…

tu nu te joci de-a dumnezeu/ nici el de-a tine nu se joacă el te-a trimis în calea mea/ să-mi fii (în)credere şi dragă el m-a trimis în calea ta/ să-ţi fiu povară şi osândă fiindcă n-ai ştiut că sunt/ nemuritorul de la pândă că sunt un fel de n-aş…

E-o noapte adâncă...şi-o strângere naltă, cum plus-minus tot întunericul morţii din lumea aceasta, şi nu din cealaltă – adică din viaţa chircită-n proporţii, rapoarte şi cifre, în dulci şi amare păreri despre „cine”, păreri despre „care”, adică-n convenţii/minciuni desemnate să zvârle (în „viu”) resemnare, s-arate că-n toiul „vederii” sunt „verzi…

(!) pentru această femeie nu am scris niciodată, fiindcă nu stă la scris, stă numai la citit (!) (!) pentru această femeie nu am surâs niciodată, fiindcă nu stă la surâs, stă numai la plâns (!) (!) pentru această femeie nu am urât niciodată, fiindcă nu stă la urât, stă…

care CAPĂT? - (parcă) se aude dinspre împrejurul lui TOT, ca şi cum o confuzie/iluzie gramaticală/materială stăpâneşte centrul afacerilor morfologice şi sintactice ale majestăţii sale: cuvântul îndurerat în cot şi-n întreaga lui dimensiune cu alură/pretenţie imperială şi cu plus/minus ZERO însemnătăţi teoretice şi practice pe toate scările ne/inventate şi suitoare/coborâtoare…

Ca nişte păsări ilegale/ ne ducem cuibul în spinare, trăim în timpul morţii tale,/ ori poate numai ni se pare! Trăim şi aşteptăm întruna/ – ştim şi nu ştim ce va veni cu adevărul şi minciuna,/ noapte de noapte, zi de zi! Ştim şi nu ştim că adevărul/ fără minciună…

te mai aştept şi te mai strig şi te mai ştiu într-un aproape-ncă departe de pustiu, încă te văd cum vii sub măr,/ să (re)muşcăm într-adevăr şi să murim...cât încă nu e prea târziu! cred că aşa-i cel mai frumos, cel mai curat – cum spune şarpele-nţelept şi blestemat, cum…