NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi

tu nu te joci de-a dumnezeu/ nici el de-a tine nu se joacă el te-a trimis în calea mea/ să-mi fii (în)credere şi dragă el m-a trimis în calea ta/ să-ţi fiu povară şi osândă fiindcă n-ai ştiut că sunt/ nemuritorul de la pândă că sunt un fel de n-aş…

E-o noapte adâncă...şi-o strângere naltă, cum plus-minus tot întunericul morţii din lumea aceasta, şi nu din cealaltă – adică din viaţa chircită-n proporţii, rapoarte şi cifre, în dulci şi amare păreri despre „cine”, păreri despre „care”, adică-n convenţii/minciuni desemnate să zvârle (în „viu”) resemnare, s-arate că-n toiul „vederii” sunt „verzi…

(!) pentru această femeie nu am scris niciodată, fiindcă nu stă la scris, stă numai la citit (!) (!) pentru această femeie nu am surâs niciodată, fiindcă nu stă la surâs, stă numai la plâns (!) (!) pentru această femeie nu am urât niciodată, fiindcă nu stă la urât, stă…

care CAPĂT? - (parcă) se aude dinspre împrejurul lui TOT, ca şi cum o confuzie/iluzie gramaticală/materială stăpâneşte centrul afacerilor morfologice şi sintactice ale majestăţii sale: cuvântul îndurerat în cot şi-n întreaga lui dimensiune cu alură/pretenţie imperială şi cu plus/minus ZERO însemnătăţi teoretice şi practice pe toate scările ne/inventate şi suitoare/coborâtoare…

Ca nişte păsări ilegale/ ne ducem cuibul în spinare, trăim în timpul morţii tale,/ ori poate numai ni se pare! Trăim şi aşteptăm întruna/ – ştim şi nu ştim ce va veni cu adevărul şi minciuna,/ noapte de noapte, zi de zi! Ştim şi nu ştim că adevărul/ fără minciună…

te mai aştept şi te mai strig şi te mai ştiu într-un aproape-ncă departe de pustiu, încă te văd cum vii sub măr,/ să (re)muşcăm într-adevăr şi să murim...cât încă nu e prea târziu! cred că aşa-i cel mai frumos, cel mai curat – cum spune şarpele-nţelept şi blestemat, cum…

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) sălbatici şi singuri să stăm sub salcâmi,/ sub sălcii, sub stele -acelea-s aceste-n adâncul Atunci,/ acestea-s acele (!)(!) acestea-s acele-n înaltul Acum,/ trecute-n icoane,pe jos, şi pe sus, şi sub scut, şi pe scut - sfinţi Iovi, sfinte Ane (!)(!) aceasta…

(!) aseară n-a putut să vină,/ s-a-mpiedicat de un sărut indiferent cât luna plină/ şi candid cât un crai zălud (!) (!) s-a-mpiedicat, şi-a rupt piciorul,/ visul şi ultimul noroc - m-am resemnat cu binişorul/ şi-am început chiar să mă rog: dă-i, doamne, numai sănătate,/ poate să vin-oricum, oricând, am…

(!) de când nu mai vine maria/ miroase-a pustiu în grădină şi luna nu vrea să răsară/ nici nouă, nici goală, nici plină (!) (!) nu pot înţelege de cine,/ de ce, până când, până unde/ îi este atâta de frică/ şi-mi pune pustiuri sub frunte (!) (!) încolo, încoace,…

Ce plop înalt!... (dacă mă sui în el,/ ajung la cer, buimac şi mititel!)... E cerul unu! - strigi din urma mea - / mai ai de mers în sus şi-ncă ceva!/ Şi-ncă ceva... (şi dau de cerul doi.../ abia mai văd cărarea înapoi!).../ La cerul trei, încep să mă…

(!) extrag o rădăcină pătrată din vedere şi-o pun pe foc, sub oala cu luna mea de miere, să scadă, să rămână cât mai puţină, dar curată, să nu-mi lase – la urmă – gust amar (!) (!) ca să nu mi se plece, pun murături pe lună, şi-i pun…

Motto: ”ca mâine-om putrezi-n morminte/ uitați și neștiuți de nimeni ca mâine vor veni olarii/ să fure lut din țintirime iar trupul tău care mi-i astăzi/ cel mai dorit dintre limanuri va fi un biet ulcior din care/ vor bea drumeții pe la hanuri” (Omar Khayyam) (!) îţi las veşnicia…