Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) cică se duce să seducă şi s-aducăla începuturi) ce s-a dus!...ce a rămas,din ce a fost, im/pur în pururi?...Stradivarius,cică e viu şi dă-(n) acorduri...ceas de ceas (!) (!) cică-i sătul de lutieri fără urecheşi care pun lemn de vioare-n limbi de foc,apoi (cu lene-n carotide şi-n aorte)cică-s maeştri...dar n-au timp, şi n-au noroc (!) (!) cică-ntr-o seară...(la un fel de-aceeaşi Cină)...s-au strâns (aşa) ...

EA: Nu cred că mai durează mult şi voi veni, va să ajung Acolo! Nădăjduiesc să fiu prezentă pe 1 Septembrie, exact când începe Anul Bisericesc! Trebuie musai să ajung fiindcă v-aţi pierdut Rostul într-astă Lume, nu mai ştiţi de nici o Frică, de nici o Carte! Sunteţi o şleahtă de dezorientaţi şi alienaţi, manipulaţi şi uzaţi, păcăliţi şi ingraţi, delatori şi alunecoşi, căzături şi cicisbei! Sunteţi la îndemâna unor farisei şi a unor venetici! Se răsucesc ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) ce frumoasă-i nedreptatea/ cărăruilor prin grâu când săgeţile cu pene/ vântură văz/duh de Mai, când cicoarea strigă macii/ somnoroşi, la vorbă-n şoaptă, când ies cântecuri din ouă,/ când plecarea intră-n cai (!) (!) cea plecare fără şauă,/ cea plecare fără frâu, fără timp, fără nuiauă,/ fără ţintă, fără loc, cea plecare-n dorul lelei,/ printre volburi, să te cheme şi să te aştepte-n capăt ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) cu ochi duşi drept la marginea luminii,/ cu palmă-ntinsă-n rugă şi neant,stă şi cerşeşte într-un colţ de stradă/ –  un colţ oricare: cesta, celălalt (!) (!) nu vrea s-audă şi nu vrea să vadă/ cum se adună-n şapcă mai nimic –mai mult e-un fel de lungă aşteptare:/ dai-iad, rod-dor, sud-dus, zigzag-zagzig (!) (!) mai mult e-un fel de pândă a răbdării/ c-a fost să fie dat foarte uşor –şi-ntreg, ş ...

Vino să-mi ceteşti în Steauă/ că-i din ce în ce mai chioară/ şi-i din ce în ce mai surdă/ şi mai singură-n Sfârşit!/ pân-acum s-a dat dea dura,/ a durat fără măsură/ şi m(i)-a tot (s)clipit pe boltă/ orbitor şi (ne)citit!// Steaua-i perpendiculară/ prin adâncuri şi înalturi definite fără Capăt,/ într-un Gol nenumărat!/ printre strâmbe, printre drepte-i/ a-ntunericului Miră..!/ e o Steauă Manuscrisă/ pe Murdar şi pe Curat!// Spun să vii măcar o Noapte,/ spun ...

1. Prefaţă Mă duc să iau nişte poezie şi nişte proză şi nişte teatru din chioşcul cu cărţi şi cu jucării şi cu iluzii şi cu fleacuri şi cu femeie frumoasă! Merge şi câinele bisericii! Merge şi motanul bisericii! Câinele şi motanul bisericii sunt două animale suple şi credincioase şi liniştite printre toţi nesimţiţii umpluţi cu aere condiţionate, dar şi printre bigoţi şi şmecheri ieftini, printre lichele cu lumânare într-o mână şi cu secure în cealaltă ...

Din colecția „Cele mai triste poezii rămase tablou” (!) foaie verde flacără măruntă,/ uite-aşa mă pregătesc de nuntă: stau şi stau şi stau la drumul mare,/ şi plec tocmai dincolo de zare, într-o zi cu păsări nestemate/ în copaci şi-n gândurile toate (!)   (!) foaie verde cruce-n primăvară/ chiar pe valea cursă din vioară, chiar pe dealul unde-odinioară/ am visat poeme cu mireasă, şi-uite, azi, nimic nu mă mai lasă/ lângă voi, aici şi-acum şi-acasă (!)   (! ...

O scurtă călătorie (întâmplătoare ori intenţionată) prin poghiazurile Patriei din Ţara noastră te poate azvârli în ghearele unei triste Revelaţii: AU DISPĂRUT PĂSĂRILE! Îţi trebuie ochi de Argus ca să mai vezi, totuşi, câte una, pe ici, pe acolo, pitită şi spăimântată de civilizaţia modernă, fără nici o cântare, fără nici un tril! Nici o rândunică, nici o ciocârlie, nici o mierlă, nici o privighetoare! E o minune să mai auzi o viersuire-n salcâm şi-n tei, ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Motto: "Durerea este un lagăr din care evadează numai sufletele sănătoase" (Vasile Sevastre Ghican) (!) singurătate – geam de monastire/ – prin tine-şi trece timpul puritateadinspre trecut sau din închipuire/ – plătesc, încet, cu naşterea şi moartea (!) (!) atâtea chipuri: linişte pe targă,/ în flori de câmp, în piatră, în altare –cu ochii stinşi, dar fără să se-ntoarcă,/ ajunge iar în punctul de ple ...

1. Regina vioară se suie pe umăr,/ cuminte şi plină cu-atâtea tăceri/ – arcuşul se duce, deseară, s-o cânte/ de rău şi de bine, de azi şi de ieri!//...Porneşte, începe, alunecă-n sine,/ adună şi scade şi scurmă n-adânc.../ şi tulbură suflete moarte regina/ frumos înclinată spre umărul stâng!// Trecutul s-aude pe deal şi pe vale/ cum vine, şi vine, şi dă în prezent.../ şi vorbe curate şi braţe întinse/ îl cheamă n-ogradă şi-l vor repetent!// Îl cheamă pe ...