Bună ziua! După cum aţi văzut în ziarul de ieri, sunt Florentina Tutun. Oi fi eu Tutun, dar să vezi în ce film am jucat cu un băiat sportiv adversar al ţigărilor, un fel de găgăuţă cu filet pe stânga, pe care am pus ochii într-o pornire idilică muiată în reflexe convexe, dar care aveau să mi se arate a fi concave şi degrabă vărsătoare de nimic în mişcare pe golul dintre mine şi el. Zic eu că am pus ochii pe el, însă, de fapt, mai abitir şi-a zvârlit el libidoul spre mine, într-un hodoronc-tronc nedemn de ideea unui cuplu romantic absolut, cum nădăjduiam în clipita primei "cercetări" de la mare distanţă. Găgăuţă are perspective. Cel puţin, aşa piţigăieşte la fiecare întâlnire, la fiecare vorbire prin telefon. Sportiv din ăsta, cum sunt foarte mulţi, care aleargă aiurea după o minge (un balon magic, cum huruie el)... din ăsta, cum a fost şi un prim bărbat al urbei, arhontele de pe capra primăriei. Şi, cum vă mărturisesc, indiferent de presiune şi temperatură sentimentală, indiferent de zi sau noapte, acest nătărău se trezeşte vorbind cu gura fără el, fără să realizeze că se află în compania mea, că nu suntem pe stadion: "corner! bară! dă mai tare, prostule! aleargă mai încet! ai spart balonul, nătăfleţule, boule!"... Desigur, toate aceste încurajări/descurajări elegante sunt însoţite de gesturi caraghioase, obscene, specifice zilelor când adunăturile in/culturale năvălesc pe stadion şi fisurează civilizaţia cu cea mai cretină babilonie de pe pământ. Desigur, nu pretind nu ştiu ce conversaţie elitistă, recepţionată din profunzimile istoriei şi filozofiei, dar oleacă de bun-simţ îmi glăsuieşte că, lipsindu-i logica, discuţia ar trebui să fie măcar interesantă. Dar nu. Micul curtezan frumos şi cu capul gol mă determină să simt cum penibilul îmi inundă alcătuirea. Iată cu ce vrea şi cu ce insistă să cucerească Cetatea Florentina: "bag-o-n poartă, bă, nu în crucea lui mă-ta! henţ, bă, henţ, ai lovit mingea cu mâna! aleargă şi fugi mai repede, bă, acasă! nu vezi că se sperie balonul de tine?"... Sigur că da, găgăuţă-i scăpat de sub control şi posedat de michiduţă cel fotbalist! Şi repetă, şi repetă, şi repetă cam tot ce-i urlă antrenorul, cam toate mizeriile şi trivialităţile pe care le aruncă zevzecii din tribune!... Sigur că da, nu mai rezist cu asemenea cicisbei jenant! Îl rog frumos să mai înceteze cu aceste inepţii şi, la următoarea întâlnire, să vină cu altă ofertă. Promite să nu mă mai turuie şi mă ameninţă cu nişte surprize care, cică, sunt în stare să ţină corăbioara noastră pe linia de plutire! Abia aştept!... (Stai să vezi alt film!)
FLORENTINA TUTUN (II) Scris de Ion Zimbru
Etichetat cu
