În fiecare zi, de câţiva ani buni, cum se zice (de câţiva ani răi, ar fi fost mai bine zis, nu?) o văd la colţul farmaciei. Stă şi tace. Nu cere. Nu priveşte la cineva anume. E o bătrână. Tare bătrână. O femeie uitată de ai săi, uitată de ai noştri şi de ai voştri, dar, mai ales, uitată de Partidul şi de Statul Nesimţirii. Ridurile-i accentuate demonstrează că biata alcătuire omenească se află printre primele în topul Suferinţelor trimise pe Pământ şi aplicate ...

Eu sunt...eu sunt primul născut în Eden! nu-i nenea acela...nu-i tanti aceea! Apoi, totdeauna am fost cel dintâi: sămânţa, urâtul, frumosul, scânteia...! Nici unul din voi n-ar fi fost, fără eu! vă rog...ascultaţi ce vă zic: fiecare mi-i sclav în vecie şi veşnic dator, la mine aveţi de plătit cu-nchinare! Doar mie mi-aveţi de nălţat (până când soseşte iertarea) şi imnuri şi ode şi alte des/cântece...toate, în cor: şi cefalopode, şi gasteropode! Şi sunt peste tot, ...

Ce armată?! Vai de mine! Tot nasol am nimerit-o!/ Ei s-alcoolizau la umbră şi falau Lindo Cielito!/ Eu spălam buda cu lama, că aşa pofteau oltenii:/ nişte tot un fel din ăia din regimul buruienii,/ nişte petrecuţi prin şcoală ca gâscanii prin răstoacă,/ nişte caporali bicisnici şi sergenţi muşcaţi de vacă!/ Mă puneau să bat bocancii prin scaieţi şi prin nămoluri,/ să se înspăimânte, cică, toţi duşmanii din subsoluri!/ Şi să car grenade, ţinte, mult mai mult ca ...

Moto: "fă-l să fie, doamne sfinte, numai om/ pe acel care ne-a ispitit sub pom, şi când pomul flori va da,/ fă să-i cadă carnea grea, cum cădea-va, după cântec, mâna mea!" (Cezar Ivănescu - Amintirea Paradisului) Azi-noapte AM PLECAT... acuma sunt la ea, cu ea, în visurile sale - a fost o aşteptare foarte lungă şi grea în timp cu vremi paradoxale !!! Mă ţine-n braţe, ca pe-un făt-frumos cu-adâncul ei în suflet şi sub frunte - o ţin în braţe ca pe-o făt-frumoasă d ...

Două zile, astăzi şi mâine, în stil parodic-pamfletar, descoperiţi (pe acest colţ al curioşilor) prin ce fel de trecut au trecut cei aflaţi pe caprele schilodite ale cestei biete Românii! Aşadar, iacătă! Căutam (prin râpi, prin poduri, prin algebră, printre stele)/ generaţia de mâine, dorul meu ş-al mândrei mele!/ Aveam mulţi nervi! Şi-aveam şi-o vacă sinceră, galbenă, dreptunghiulară!/ Şi fugea, mânca-o-ar lupul, după frunze, tocmai în gară!/ O sugea viţelul pe ...

(?) închid ochii... şi văd cărarea spre CASA în care-am venit să întreb despre mine,"să-nvăţ a muri" - cum zicea un romantic - să văd cât de multe mai sunt din puţine nopţi albe, nopţi negre şi zile asemeni, din cele lăsate să-mi fie măsură a timpului dat să mă doară când MAMA lipseşte din poartă şi tace din gură (!!!) (!) o strig mai aproape, o strig mai departe, o strig printre lacrimi, o strig PUR și SIMPLU - ecoul se-ntoarce... e singur, se sfarmă în vale, î ...

Sigur că da! Hurui de încântare, mă cutremur de admirare şi de gratitudine când văd un (aşa-zis) bărbat „încălţat” cu şlapi! Ori, dacă vreţi, cu papuci! Şi încep să mă nărui când aud zgomotul specific al acestor obiecte în mărşăluire, al acestor lucruri de folosinţă cel puţin îndelungată, dacă nu eternă, al acestor substantive comune, atât de mult visate, pândite, dorite, căutate, iubite, idolatrizate şi chiar sacralizate, culmea, nu de majoritatea femeilo ...

CU LEMNE DE LA TATA MI-AM FĂCUT o punte spre secunda următoare, o scară până-n vis, până la cer, până la steaua mea întâmplătoare, să pot ajunge noaptea lângă ea fiindcă ziua doarme, nu se vede, s-o şterg de praf și pulbere și scrum, poate mi-ajunge până la perete, până la uşa care s-a deschis mereu şi larg şi mult şi primitoare, mereu cu MAMA şi cu TATA-n prag: doi sfinţi scoborâtori din CALE-N DARE, doi călători care au fost şi sunt lumina mea de toamnă maje ...

Bădia Nimeni locuieşte la marginea satului cu toate casele la marginea satului. Tanti Nicăieri locuieşte la marginea satului cu toate casele la marginea satului. Cum s-ar spune şi cum se vede, sunt vecini de margine. Noaptea, bădia stă pe prispa casei şi se uită la stele. Noaptea, tanti stă pe prispă şi se uită la stele. Din când în când, ca să nu-i doară cuibarele ochilor, se privesc reciproc şi avantajos. El o priveşte cu irisuri verzi-amărui. Ea îl priveşte cu irisuri n ...

CU LAPTE DE LA MAMA AM AJUNS la poarta celor şapte ani de-acasă - şi am bătut încet... şi m-au primit chiar la-nceput de toamnă majestoasă, chiar când se suie galbenu-n gutui, când se adună poamele pe masă, când sunt tristeţi pe suflet şi pe gând, şi păsări rare în pădurea deasă (!) CU LAPTE DE LA MAMA AM UMBLAT trei paşi încolo şi doi paşi încoace - aşa, încet-încet, depărtam de-un templu-adânc, de linişte şi pace, de făt-frumos, de zmeu şi de noroc, de şco ...