Ieşim. Păşim agale, cu paşi egali, măsuraţi, parcă. Linişte, deocamdată. Nimeni nu articulează o glasnică măcar. Fiindcă-i în afara cubului din sferă ori în afara sferei din cub. O cu totul şi cu totul altă lume. O lume ireală. Ori, mult mai bine zis, prea reală pentru noi, ceşti tuspatru căutători de verde pe uscat, ceşti naivi şi viteji învinşi ai Amăgirii: Vasile Cherpedin, Costică Prăpăd, Ion Mutelcă și Subsemnatul! Dar, cum a promis moş Ion Mutelcă, speră ...

pământ udat cu lacrimi româneşti, miroşi a ne/răbdare şi a sânge, dar mai aştepţi să vină Mama ta, să simţi cum te îmbraţă şi te strânge la piept, şi te sărută, şi te ia - îi dă afară pe străini, adică, pe cei care-au muşcat din carnea ta şi-au vrut să-ţi împle sufletul cu frică, dar se pălesc şi se sfărâmă când străbunul tău din Dacia te strigă !!! din vlaga ta s-au plămădit poeţi, s-au pus jurări şi lauri pe morminte, s-au răstignit părinţi, ...

Mascarada politică, economică şi socială actuală are rădăcini greu sau imposibil de scos din solul şi din subsolul Ţării pentru care unii şi-au dat viaţa şi moartea, iar alţii, acum, sunt în stare s-o închine l-alde Ilderim, viteji specialişti în rotule cu pilaf, inventatori şi purtători de rahat pe toate drumurile, gata oricând să-şi ia calabalâcul şi să vină să se roage cu iataganul în moscheea de-un hectar şi ceva, cât şi-au adjudecat „gratis” în oraşul-c ...

plec MÂINE!... bagajele-s gata:/ prenume şi nume!... atât! - las timpul să piară în spaţiu!/ nu iau nici frumos, nici urât! mă uit în OGLINDĂ: TRECUTUL/ zâmbeşte pe lung şi pe larg, degeaba!... nu vreau să rămână:/ o hâţân, o şterg şi o sparg (!) PREZENTUL îşi plânge părerea/ de rău: eu ce fac, dacă pleci? nu am VIITOR, fără tine!/ nu am DUMNEZEU! nu am LEGI! nu am orizont! nu am stare!/ ai milă! nu am nici un haz! sunt IERI din sămânţă! şi zero!/ şi nu mai ...

stă într-o cameră ascunsă - şi nu-l văd, nici tu nu-l vezi, nici el, nici ea, nimeni nu-l vede - e rai şi iad, nimic şi tot, para/normal, sfânt şi păgân, vesel şi trist, foame şi sete! când vrei să pleci, îţi stă-mpotrivă... şi-l asculţi: ce trup bolnav!... ce suflet şui!... ce laşitate! cum să refuzi purificarea? (n)-ai s-ajungi unde (nu) vrei, dacă n-ai mâinile curate! când vrei să stai, te ia de mânecă... şi-auzi: acum să ieşi!... acum să pleci din întâmpl ...

Cinci ore şi cincisprezece minute am stat la colţul şcolii, dar zadarnic! Amanta de la frizerie nu a venit! Nici măcar nu mi-a scris cu cretă un amărât de "Adio, Casanova" pe stâlpul de iluminat publicul, înfipt chiar în locul cu pricina! Nici măcar nu m-a apelat prin telefon, să-mi spună că aştept aiurea, că m-am lins pe bot, că mi-am dat foc la valiză, că m-a tras pe dreapta, că o doare la bască şi la nu mai ştiu ce o doare de scrisorile mele ermetice, abuzive, hărţuit ...

Încă dintru-nceputul cestei misive (nu cumva să mă crezi necioplit cum stâlpul infamiei din mijlocul satului tău cu oameni drepţi, cinstiţi, harnici şi filantropi) pot pentru ca să-mi cer iertare şi să prezint scuze fiindcă nu ţi-am mai trimis de mult o scrisoare gata deschisă, gata citită, gata analizată! Tu ştii, desigur, care-i rostul scrisorilor deschise în societatea noastră, mai ales a ta! Scrisorile deschise participă victorios la ameliorarea raselor de animale şi la ...

Mă uit prin vitralii şi văd adunare de sfinte şi sfinţi în tăcere... şi parcă (se)-aşteaptă să vină (acuş) cel mai mare din sus şi din jos şi din lungă şi largă smerire a firii de-aici până-n haos, de-aici până unde nici "unde" nu este, şi nu-i nici scădere, şi nu-i nici adaos, şi nu se zăreşte nici "sub" şi nici "peste"! Şi cred că începe vecernia... iată cum gândul şi timpul şi spaţiul se-nclină, cum totul se face-ntr-un fel, deodată... şi toţi sunt c ...

Sigur că da! N-am cum să te uit! După câte mi-ai făcut, n-am voie să te scap din re/vedere! Am avut mare noroc, totuşi, că am reuşit să mă smulg din ghearele şi din mrejele tale devastatoare! Că, altfel, cine ştie în ce hal ajungeam! Vreau să cred că am ieşit aproape teafăr din încurcătura cu tine, că voi încerca să-mi aşez „faţada” la locul ei, voi declara/deschide recurs la indiferenţa ta, ca să nu-i spun nesimţire! Nişte în/juraţi părtinitori au considerat ...

Ostenit de cale, mă opresc/ şi mă uit în urmă: nu s-aude, nu se-ntâmplă nimeni şi nimic/ - doar tăceri adânci, (ne)cunoscute, doar cadavrul timpului pierdut/ în cruzime, dragoste şi milă: ochi opriţi deschişi până la cer/ - ca un câmp de luptă inutilă! Ostenit de gânduri, mă aplec/ spre uitare, poate se îndură să mă izgonească din trecut,/ unde am trăit fără măsură şi am râs şi-am plâns (ne)cugetat/ despre viaţă, dar şi despre moarte, iar acum nu pot să ma ...