Eminescu trebuie văzut aşa cum este, nu cum credem noi că trebuia să fi fost. Unii şi-au făcut un idol din personalitatea sa. Alţii l-au blamat, l-au înjurat, l-au destrămat în public. Unii îi ocolesc poezia. Alţii nici n-au auzit de el. Unii deştepţi propun scoaterea operei sale din orice studiu. Alţii cer sanctificarea sa. Desigur, fiecare este liber să-şi exprime opiniile, să-şi satisfacă şi să-şi întreţină cum vrea pofta şi gustul pentru arta literară. Desigur, s- ...

sunt clipe rotunde, sunt clipe pătrate, sunt clipe înalte şi verzi şi uscate, sunt clipe adânci şi sunt clipe mărunte, sunt clipe în care nimic nu s-ascunde, sunt clipe în care s-ascunde o viaţă cum noaptea în beznă şi negura-n ceaţă, sunt clipe în care s-ascunde o moarte cum tot în nimic şi aproape-n departe, sunt clipe în care mai poate să-nceapă atunci chiar acum şi târziul degrabă, în care s-aude şi-n care se vede nădejdea-n ritmare de foame şi sete, şi-n care s ...

După o noapte de somn adânc într-un cimitir-dormitor universal oarecare, şi după o noapte cu Psalmi citiţi la flacără de Lună, şi după o noapte în gândul şi în visul celui pe care nu l-am văzut Niciodată, iată ce-mi dictează Corbul lui Edgar Allan Poe: Aud la uşă. Cine-o fi? Deschid./ Nu-i nimeni. Nici măcar un biet contur/ al umbrei tale vechi. Nu mai îndur/ să cred că vii, să cred că n-ai murit.// Torn în pahare. Ai şi tu pahar./ Torn vin sfinţit de greieri şi de ...

DOMNIȘOARA-I FRUMUSEȚE EXEMPLARĂ, destul de tristă şi înlăcrămată uneori – ieri, la ora cânt clopotele bat pentru utrenie, am văzut-o singură şi pustie într-o gară, într-o rochie mătăsoasă, neagră şi lungă, şi în braţele-i marmoreene cu o mie şi una de flori !!! cred că aş vrea să ştiu pe cine aşteaptă, cine-i preafericitul aşteptat cu flori nemuritoare – ieri, la ora când clopotele bat pentru denie, încă nu venise trenul, iar domnişoara înţeleaptă ...

Ieri, la marginea bisericii, la marginea luminii şi la marginea ultimul gând, când marele Nimic huruie şi scârţâie din toate încheieturile Neantului...când marele Tot se ascunde-n sine şi tace chitic...şi când Marele preot al meu propovăduieşte cântând iertarea şi dumnezeirea, iată ce se petrece: Vine un lup la mine şi mă-ntreabă cu ochii blânzi: poete, ce mai faci?/ pădurea nu mai are animale, nici păsări, nici gângănii, nici copaci!/ stai liniştit, nu da, nu-ţi fi ...

Motto: „De unde are Raiul lumină? Ştiu: îl luminează Iadul cu flăcările lui”.                                                                                 (Lucian Blaga)Mă număr printre cei nenumăraţi în marea socoteală care-mparte dulcegării la morţii cei curaţi şi-amărăciuni la morţii cu păcate! Mă simt bătut de soartă, blestemat – vântul mă bate-ncolo şi încoace – cred că Nu ...

Da...nimeni nu ştie ce a fost, ce s-a întâmplat, ce s-a petrecut ieri în oraşul cu  negustori cumpliţi! În acest sens, am iscodit o sumă pertinentă de umanoizi, că aşa li se spune istor bipezi controlaţi de domnul Lucifer în goana după Nicăieri! Am îndrăznit să întreb un număr cât mai mare de bărbaţi şi femei, însă nimeni nu are habar să răspundă, nimeni nu ştie, toţi dau din umeri, toţi se miră şi toţi se comportă ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic şi ...

Moto: „Omul este un animal marin, care merge pe pământ şi ar vrea să zboare!”                                                                                          (Carl Sandburg)   A fost o dată ca totdeauna încă din prima secundă a căderii în această Întâmplare...aşa îmi aduc aminte: parcă ieri-i când maică-sa i-a şoptit primul cântec de leagăn şi i-a spus primul nani-nani ce ...

Arcadia – formă frumoasă şi particulară a ne/norocirii! preţ şi dispreţ deghizat al muritorilor de rând! Obsesie a zeilor refuzaţi la porţile Olimpului! nădejdea şi contra/mandatarea mea deodată! – gata, m-am lămurit despre Raiul cu bune intenţii! mi s-au spulberat zăgazurile ne/răbdării! mă declar vulnerabil şi mare dez/amăgit! şi mă declar „persona non grata”! şi departe de „multum in parvo”! sunt insensibil la fluturi din carne şi oase, dar şi la fluturi ...

Moto: „ucitsea! ucitsea! ucitsea!” (Vladimir Ilici Lenin)   a venit universul la mine, umplut cu singurătate şi frică, a bătut la poartă şi la geamuri...şi a zis: de ce mă scrii cu literă mică?   eu mă şterg la ochi şi nu-mi vine să cred cât de naiv poate fi astfel de mare: ce univers eşti dumneata, de-mi pui asemenea întrebare?   nu mă aşteptam la tine, prezenţa ta nu mă mai furnică, deschide ochii şi fii mai atent: acum sunt mare şi te scriu cu literă mică!   ...