MAMĂ,mai bine mă făceai fântână,să aibă unde veni îndrăgostiţii şi însetaţii şi ulcioarele,mână de mână,unde să-şi facă vrăbiile cuiburi şi să cânte când vine o fatădupă oleacă de apă cu lună plină şi uitatăîn ochiul adânc şi la fel de înaltca plânsul din ochii matale,care au umplut izvoarele din deal şi din vale !!! MAMĂ,iartă-mă că nu m-ai făcut fântânăşi m-ai făcut poet şi nu-mi dau samacă din laptele matale am învăţat cum se stârn ...

Urăşte preoţii. Îi urăşte foarte mult. Îi urăşte şi-i blestemă. Şi-i înjură. Şi-i bârfeşte. Şi zvârle-nspre dânşii cu blasfemie. Cu noroi zvârle. Cu injurii de tot felul. Îi insultă-n gura mare. Pe stradă. În magazine. În autobuz. Să afle şi să ştie toată lumea că-i un duşman feroce al bisericii şi al celor care respectă rânduiala creştină, sacerdotală. De moarte îi urăşte pe popi. Şi pe administratorii bisericii. Chiar l-am auzit de mai multe ori amen ...

hai să ne jucăm de-a dura/ printre cei ce nu-s: eu îi scad mâine din astăzi/ cum pe jos din sus, tu-i aduni astăzi cu mâine/ cum pe sus cu jos – şi ne dă întotdeauna/ ieri majestuos !!! hai să ne jucăm de-a dura/ printre cei ce sînt: eu îi scad pe ceşti din ceia/ cum pe cum din când, tu-i aduni pe cei cu ceştia/ cum pe când şi cum – şi ne dă întotdeauna/ unde-i chiar acum !!! hai să ne jucăm de-a dura/ printre noi, acum: eu îl scad pe eu din mine/ cum din oarecum îl ...

Oare cum arată Singurătatea reală? Ce fel de chip şi ce fel de suflet o fi având? Şi cum, oare, arată un Singur real? Desigur, despre Singurătatea fantastică, romantică, abstractă, absurdă au scris mii şi mii de filozofi, s-au pronunţat mii şi mii de înţelepţi, mii şi mii de poeţi. Despre cel Singur, tot la fel. Unii au scris despre Singurătate şi despre Singur în toată viaţa lor trăită pe scurtătură ori pe lungătură, însă tot n-au dat ochi în ochi, sau gând î ...

unii prieteni şi unii duşmani mă întreabă de ce merg la ziar în fiecare dimineaţă, de ce-l citesc pe Caragiale în fiecare zi, de ce mă uit cum Luna se face nouă şi veche şi plină şi goală în ochii lumii cesteia indiferente, de ce mă doare plânsul câinelui cotonogit şi hohotul sardonic al deşertăciunii prin care [(nu) ştiu cât] (mai) am de mers - şi eu le răspund că mi-i dor de Mama: Singura Lege din Univers !!! alţi prieteni şi alţi duşmani nu mă întreabă de ce ...

Trebuie s-o cunoşti pe această femeie. Chiar acum este vremea şi timpul. Nu mai poţi aştepta, chiar dacă te afli exact între minus şi plus Infinit... şi chiar dacă ţi se pare că nu-i nici o grabă n-acest sens. Alţii (şi)-au văzut de mult femeile lor. Fiecare şi-a văzut-o pe femeia lui, adică. Aici, adică, nu ţine să te trezeşti lângă femeia altuia. E unică. Oricât ai vrea şi ai dori, nu se poate altfel. E numai a ta. Şi se întâmplă numai o dată. Ştiu că nu mă ...

unii spun că era foarte bine: oamenii umblau din scofală în scofală şi fluierau de bucurie când vremurile purtau coroană regală! alţii spun că era foarte rău: doar sărăcie lucie, sărăcie fără măsură... chiar şi puricii aveau păduchi... şi păduchii umblau cu paiul în gură! unii spun că este foarte bine în republica noastră transcendentală când profesorii se dezintegrează la stână şi ciobanii predau bâta la şcoală! alţii spun că este foarte rău: oamenii umbl ...

Vecina-mi cea de taină stă la parter şi poate/ vedea mereu ce mişcă prin faţă şi prin spate!.../ E genă militară, pândeşte mult şi lent,/ e naltă, gravă, lungă şi sublocotenent! Mă ţine în rezervă, aşa... la o adică,/ să-i onorez comanda încet şi fără frică:// târâş, culcat, la dreapta, la stânga, drept, uşor.../... (poeţii ştiu să rabde, nu mor pentru popor)! Mă uit la ea cum ţine la vrajă şi la curte.../ şi-mi zice că visează plămadă pentru turte,/ ...

Moto: „LIMBA ROMÂNĂ ESTE PATRIA MEA” [Nichita Stănescu] nimic nu poate fi mai TRIST/ decât un SFÂNT plecat DEPARTE, nimic nu poate fi mai SFÂNT/ decât un TRIST suit în CARTE, nimic nu poate fi mai DOR/ decât un OM lângă FÂNTÂNĂ când scoate APĂ pentru cei/ care vorbesc LIMBA ROMÂNĂ, care vorbesc şi care scriu/ FRUMOS, cu mâinile CURATE, care se duc şi se întorc/ prin ŢĂRNA vremurilor toate, şi lasă urme pe PĂMÂNT,/ şi curcubeu pe ZARE lasă - ca să (se) prindă ...

Monolog de Cal: "Aici, lângă regiunea Marilor Grajduri, când vremea era mai populară şi ţăranii fiilor noştri/voştri învăţau Mioriţa pe dinăuntru şi pe dinafară, ronţăiam zăbala pusă la timp, de mă găseau lupii şi Luna pe Arii din Opera Pâinii. Apoi, fără nici o milă, mi s-au furat potcoavele şi ochelarii... şi aram desculţ pe tarlaua falsei regine cu grădini suspendate, iar fiii ţăranilor noştri/voştri căutau aiurea-n neant potcoave de cai/putere şi cai/noro ...