Sărut mâinile, Vreme de Dus...şi de stat la picioarele sălciei în cares-au suit amintirile şi se dau josîn şoaptă, în râpă, în sfârşit, în uitare!Sărut mâinile, Vreme de Stat...şi de dus în visul cu salcie din careatâtea lacrimi şi cântecuri ne-au curspe creştete şi pe suflete şi la picioare!Sărut mâinile, Vreme de Dor...şi de rod în acele vremuri imaginarepână în clipa în care se vor sfărmaşi toate trecuturile noastre următoare!Sărut mâinile, Vreme de Spus ...

Şi doar am spus întotdeauna, dar nimeni nu m-a crezut niciodată: nu am încotro, sunt obligat să rămân aici, la cheremul Infernului, printre himere purificatoare, printre umbre celebre şi sfinţi afumaţi, printre păcătoşi smoliţi şi inocenţi aiuritori în cazanul tembel al inculturii!... din când în când, într-un remember răscolitor, mă apropii de mama!... (o văd mereu plecând spre cer, la trei paşi sub pământ! o văd mereu venind din pământ, la trei paşi de casa ei c ...

Toată viaţa, se pregăteşte de plecare...(crezi că nu se mai întoarce niciodată)...şi nimeni nu-i dă nici o atenţie, dar fiecare zice:ducă-se naibii, e o traviată!Toată viaţa, cultivă şi îngrijeşte camelii...(crezi că-i florăreasă oarecare, in/discretă)...nimeni nu-i dă un strop de apă, dar şuşoteşte:ducă-se naibii, e o violet(t)ă!Toată viaţa, îşi drege glasul şi cântăpână dincolo de cer, până dincolo de uimire...duşmanii şi duşmancele clevetesc:e o biat ...

Sigur că da... trebuie să recunosc (şi eu) ca toţi recunoscătorii, chiar dacă-s din ce în ce mai puţini! Pe cale de dispariţie, adică! Cine mai recunoaşte (astăzi) ceva? Şi câţi verticali mai sunt, chiar dacă stau lungiţi, cum se spune? Şi, la urma urmei, ce-i cu atâta gratitudine? Ce-i cu atâta pledoarie despre vinovăţie, despre decenţă? Ce-i cu atâta plecăciune? Cu atâta aplecare la picioarele ne/văzute ale Deşertăciunii? Şi ce-i cu atâta şi atâta Dumnezeire? ...

Dacă pot să mai stau, mă grăbesc să nu plecunde nu-s ce mai sunt, unde sunt celălalt,unde nu-i nici măcar multpreatristul nimic,să (nu)-mi ţină de frig, să (nu)-mi ţină de cald!Mă grăbesc să aştept şi s-aud şi să vădpasul tău genuin în/spre marginea mea,în/spre colţul meu vechi, cu paingi talentaţi,cu icoană de lemn şi lumină de stea!Şi mă uit şi mă uit... şi ascult şi ascult...nu se vede nimic... nu s-aude nimic...poate-s orb, poate-s surd... poate nu m-ai uit ...

Dragă [şi ne(mai)pomenită] Marie de la Bibliotecă, ultima ta epistolie m-a găsit la umbra nucului bătrân! Chiar dacă-i Toamnă splendidă ca Tine, cest venerabil pom încă mai face umbră! Şi nu stau sub Coroana Domniei Sale pentru că mi-i cald, ci pentru că-l păzesc de Ciori şi de Oameni, mai ales de Oameni! În ciuda bătrâneţii, cest copac fructifer face nuci multe! Chiar foarte multe! Din ce în ce mai multe! Iar negrele astea multe, din ce în ce mai multe, fură şi ele, s� ...

Mai stă, mai porneşte, mai merge,/ oftează din greu, se hurducă,se-mpiedică, tace!... o, mamă,/ trimit spre nălţimea ta rugă:mai vino (o dată) acasă,/ n-odaia în care bunicaspunea ce înseamnă lumina,/ curajul, ruşinea şi fricade cel care cheamă la pace,/ de cel care iartă păcateşi şterge greşeli şi (mi)-arată/ să-nvăţ cum să... Fiu cumsecadeşi cum să nu las niciodată/ amarul şi dorul de ducăsă-mi intre în inimă!... iat-o,/ se zbate-ntr-un timp ce-o hurducăşi ...

Vine dinspre nord-est, pe strada Frunzei. Vine la containerele din faţa bisericii Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Vine cu căruţa şleampătă. Vine să scociorască prin gunoaie, să adune materiale plastice. Foarte bine. E o muncă şi asta, nu? Bineînţeles, căruţa este trasă de un cal. Vai de mama lui de cal! Vai de mama lui de animal nobil! Slab şi putregăios, mai abitir ca al doamnei Fefeleaga. Nu are decât două potcoave. La piciorul stâng, din faţă. Şi la piciorul drept, din ...

De mult... (cât de mult!)... a plecat înspre mine,dar nu a mai ajuns, nu a mai ajuns...!încă mai am timp şi mai am ne/răbdare,încă nu am nimic de uitat şi de ascuns!Oricum... (oricât de departe ar fi pornitspre inima mea aşteptând vindecare)...trebuia să fi ajuns, trebuia să fie aici...!lipsa ei mă obsedează, mă năruie, mă doare!Şi ce mai întârzie, ce mai întârzie...!(şi timpul se sfarmă, şi vremea se sfarmă)...cred că mă locuieşte o boală incurabilă...şi nu pot ...

Iată, aici e una dintre fântânile Copilăriei! Din care beam apă când umblam la seceriş, la praşilă, la şcoală, la bibliotecă, la jucat poarca şi ţurca, la păscut vaca mare şi galbenă şi dreptunghiulară, care m-a învăţat botanică şi mi-a dat lapte pentru ca să cresc mare şi viteaz şi naiv... şi care a plâns omeneşte când m-am dus cu tata s-o vândă-n oborul iarmarocului la Drăguşeni! Iată, aici e încă una dintre fântânile a Copilăriei! Cu salcie, ca şi cea ...